Balta puturoasă de corupție și de jocuri de interese în care ne bălăcim trebuie eliminată. Singurii care pot limpezi apele sunt tinerii

În 2008, la episodul arestării lui Dinu Patriciu, scriam că există zone ale mediului de afaceri românesc care te maculează, indiferent de cât de curat ești: petrolul, alcoolul, anumite zone din agricultură și industria alimentară, comerțul cu deșeuri metalice. Eram naiv, se pare că mediul de afaceri românesc în ansamblul lui maculează, indiferent cât de curat ești. Nu spun asta pentru a-i apăra pe Patriciu, pe Irina Socol sau pe vreunul din lungul șir de oameni de afaceri care au probleme în justiție (și zic, cu aceeași naivitate, că sunt unii pentru care aș fi pus mâna în foc). Vreau doar să spun că fenomenul în ansamblu este îngrijorător; ba începi să-ți pui întrebări de genul „da’ oare există cineva care să nu?…“.

Fondul problemei, balta puturoasă de corupție, de jocuri de interese, de politică și de pseudopolitici în care ne bălăcim voit sau nu și care iscă, iată, subiecte de prima pagină, trebuie secată, curățată, eliminată. Și încep să cred că nu ne mai putem însănătoși, curăța, indiferent de acțiunile procurorilor, de autodenunțurile celor din Sintești sau de numărul anilor de pușcărie pe care îi riscă cineva.

În aceste condiții, mai cred că singurii care ar putea avea succes în limpezirea apelor sunt tinerii, Generația Y de pe coperta revistei. Cine o să îmi pomenească clișeele pe care le tot plimbăm despre tineri – leneși, egoiști, dependenți de tehnologie, neinstruiți, plini de sine și lipsiți de realism – ar face bine să își înghită vorbele și să se mai gândească. Eventual la partea lui de vină că România a ajuns să arate așa cum este.

Am vorbit cu câțiva tineri pentru articolul de copertă, lucrez și colaborez cu un număr important de tineri, mă lovesc pe stradă de tineri și merg alături de ei în metru sau autobuz; sunt entuziaști și muncitori și cei mai mulți îmi dau energii pozitive. Sigur că am a le reproșa câte ceva, cultivă o lipsă de inhibiții și afișează câteodată o ostentativă lipsă de maniere, dar asta e doar fronda specifică vârstei, chestii pe care le-am trăit fiecare din noi, la vremea noastră.

Generația Y, mi-a spus un tânăr de 23 de ani, preferă un salariu mai mic, dacă scopul are însemnătate pentru ei ca persoană sau face bine societății. Companii ca Facebook, Google sau Adobe s-au prins de asta și definesc foarte exact plusul de valoare pe care îl aduc în societate și în același timp plusul de valoare adus individului ce lucrează la ei.

Și atunci banii devin un efect al faptului că oamenii lucrează pentru un scop și nu sunt un scop în sine.

Am separat fraza de mai sus pentru a o evidenția, pentru că dacă va fi așa, avem de-a face cu o schimbare majoră de paradigmă care va avea efecte peste câțiva ani. Tânărul meu crede că are soluția și pentru imobilismul politic și pentru combaterea sărăciei și pentru însănătoșirea societății. Mi-a zis că puterea unei echipe este puterea celui mai slab din echipă și că salvarea nu vine din mediul politic, ci din mici companii, din ONG-uri; în cele din urmă, statul va rămâne din ce în ce mai mic, mai izolat. România nu va rămâne închisă, know-how-ul din afară și exemplele se vor constitui într-un factor de presiune pentru politic. Dacă-i așa, să vină cât mai repede.

Vă propun un pictor român, tânăr, o privire limpede asupra societății de astăzi. Îl cheamă Șerban Savu, este din Cluj și l-am regăsit, cu bucurie, în oferta mai multor galerii importante din străinătate.