”Băieții deștepți” din farmacii au scumpit un medicament indispensabil cu 500%! Ce s-a întâmplat după a devenit viral

Producătorul unei injecții de 300 de dolari pentru alergii severe a cedat după o săptămână de presiune puternică din partea opiniei publice legate de prețurile extreme de ridicate și a spus că va introduce o versiune generică a medicamentului, la jumătate de preț, potrivit Financial Times.

Mylan a spus că va începe să vândă în două săptămâni două EpiPen-uri pentru 300 de dolari, o reducere de 50% față de prețul de peste 600 de dolari al versiunii branduite.

Producătorul farma a fost în lumina reflectoarelor în ultima perioadă în condițiile în care a ridicat prețul la medicamentul de care depinde viața a numeroase persoane cu aproape 500% din 2007, primind ”mustrări” inclusiv din partea politicienilor precum Hillary Clinton.

În SUA există o temă majoră de dezbatere legată de prețul medicamentelor, având în vedere costurile foarte mari din domeniul sănătății, care sunt nesustenabile.

Un punct major este legat de prețul medicamentelor. În ultimii doi ani mai multe companii de top, care au un medicament etalon pentru o anumită boală, au majorat prețurile începând de la 100%-500%-5000% știind foarte sigur că cineva va plăti pentru el, cel mai probabil sistemul de stat.

Valeant, un producător canadian, de asemenea a fost ținta unor replici dure din partea lui Hillary, la fel și Martin Shkreli, care a devenit un paria la nivel global după ce a ridicat prețul unei pastile pentru bolnavii de SIDA de al 13,50 dolari la 750 de dolari peste noapte.

”Înțelegem frustrările și îngrijorările legate de costul Epipen-ului pentru pacienți, iar noi am împărtășit mereu dorința publicului de a se asigura că cele mai importante produse sunt accesibile pentru oricine are nevoie de ele”, a spus heather Bresch, CEO Mylan.

Ea a mai spus că decizia companiei de a decizia companiei de a risca reducerea vânzărilor și a introduce un produs generic, fără brandul Mylan, a fost un răspuns ”extraordinar” făcut în urma discuțiilor cu pfizer, care vinde injecția și în afara Statelor Unite. Bresch a adăugat că introducerea unui medicament generic a fost cea mai bună opțiune.

 Ea a răspuns la furorile create în jurul prețului EpiPen prin atragerea atenției la banii făcuți de alte companii din sistemul privat de sănătate din SUA, inclusiv asiguratorii și ale companii care ”gestionează beneficiile farma”, care negociează prețul medicamentelor cu rețetă.

Decizia Mylan vine în urma introducerii unui card de economii pentru consumatorii din SUA, care a plafonat cantitatea cu care pot contribui din propirul buzunar la costul EpiPen. De asemenea a mărit accesul programului, prin care unele familii mai sărace pot primi medicamentul pe gratis.

”Aceasta este o mișcare inteligentă, reală”, a spus Ronny Gal, analist la Bernstein. ”Cei doi pași pe care i-a luat Mylan să reducă costul EpiPen vor avea un impact material pentru consumator”, a adăugat ea.

 “This is a smart, and real, move,” said Ronny Gal, an analyst at Bernstein. “The two steps taken by Mylan to reduce the cost of EpiPen will have material impact on the consumer cost of the drug.”

Breschs, care este fiica unui senator democrat, Joe Manchin, a petrecut ani făcând lobby pentru ca Epipen-ul să fie folosit în școli și alte locuri publice, ajutând compania să domine o piață de aproximativ 1 miliard de dolari pentru tratarea șocurilor anafilactice cauzate de alergii puternice. 

Un medicament folosit de bolnavii de SIDA s-a scumpit peste noapte de la 13 dolari la 750 de dolari după ce a fost cumpărat de un ”băiat deștept”

Specialiștii în boli infecțioase protestează împotriva creșterii peste noapte a prețurilor unui medicament care ajută persoanele cu sistem imunitar scăzut, în special bolnavii de SIDA, motivând că oamenii care au nevoie de aceste tablete o să fie nevoiți să plătească sute de mii de dolari anual pentru tratament, scrie The New York Times.

Medicamentul Daraprim a fost achiziționat în luna august de către Turing Pharmaceuticals, el existând pe piață deja de 62 de ani. Compania care produce pastilele a crescut prețul unei tablete de la 13.50 de dolari la 750 de dolari într-o noapte.

“Creșterea prețului tabletelor ar putea forța spitalele să folosească terapii alternative care ar putea să nu fie la fel de eficiente”, a spus Judith Aberg, șeful diviziei de boli infecțioase de la Școala de Medicină din Mount Sinai.

Această creștere de preț a Daraprim nu este un caz izolat.  Cycloserine, un medicament împotriva tuberculozei, a suferit o creștere de preț de la 500 de dolari la 10.800 de dolari pentru 30 de tablete, după ce compania Rodelis Therapeutics a cumpărat licența pentru producerea medicamentului.

Doxycycline, un antibiotic, costa în 2013 doar 20 de dolari flaconul, iar în aprilie 2014 prețul acestui medicament era 1.849 de dolari flaconul.

“Băiatul deștept” care a scumpit medicamentul pentru bolnavii de SIDA tocmai a cheltuit 2 mil. dolari pe cel mai scump album de muzică vândut vreodată, produs în un singur exemplar  

Martin Shkreli este directorul executiv al Turing Pharmaceuticals, parte a unui fond de investiții, companie care a scumpit Daraprim, medicamentul împotriva SIDA de la 13.50 de dolari la 750. Acest lucru nu l-a împiedicat să cheltuie 2 mil. de dolari pe albumul-unicat al unei trupe de rap americane, scrie Bloomberg.

Medicamentul Daraprim a fost achiziționat în luna august de către Turing Pharmaceuticals, el existând pe piață deja de 62 de ani. Acum ceva vreme, aceeași tabletă costa doar 1 dolar. “Nu este vorba despre o companie lacomă care încearcă să jefuiască pacienții. Este pur și simplu o decizie care ne menține în afaceri”, a spus Martin Shkreli la momentul respectiv despre majorarea prețului.

Din cauza acestei controverse, Shkreli s-a temut că afacerea cu albumul nu va ma fi finalizată, însă nu a fost așa și el a plătit 2 mil. de dolari pentru a intra în posesia albumului trupei Wu-Tang Clan.

“Once Upon a Time in Shaolin” este albumul trupei rap americane Wu-Tang Clan și a fost lansat cu scopul de a-l vinde unei singure persoane, la un preț cât mai ridicat, prin licitație.

„Vrem să facem o capodoperă așa cum nimeni nu a mai făcut până acum în istoria muzicii!”, a spus Robert Diggs, liderul trupei, înainte de a lasa albumul, care ulterior a fost încărcat pe o platformă online de licitații. Ambalat într-un cufăr sculptat manual și însoțit de o carte cu 174 de pagini pe care sunt scrise versurile celor 31 de melodii, albumul a fost ascultat în întregime doar de două persoane.

Printre doritorii de a-l cumpăra s-au aflat milionari, firme, investitori privați și colecționari,iar membrii trupei au declarat la început că au primit o ofertă de 5 mil. de dolari de la regizorul Quentin Tarantino. Firma care a organizat licitația a oferit anumitor ofertanți oportunitatea de a asculta albumul într-o sesiune privată de 13 minute a unor fragmente din album.

Shkreli spune că își dorește să mai achiziționeze astfel de albume-unicat și de la alți artiști și adaugă că încă nu l-a ascultat, păstrându-l pentru momentele în care va avea o stare “mai puțin bună”.

Cum arată o întâlnire pe Tinder cu băiatul deștept care a scumpit medicamentul pentru HIV/SIDA de la 13,5 dolari la 750 dolari

Martin Shkreli, antreprenorul care a cumpărat medicamentul folosit de bolnavii de SIDA și l-a scumpit peste noapte de la 13,5 dolari la 750 de dolari și-a dat întâlnire pe Tinder cu o jurnalistă care lucrează pentru Washington Post, și care ulterior a scris un articol despre cum a descurs întâlnirea. Iată confesiuniile lui Jacklyn Collier:

„Toamna asta mi-am dat întâlnire cu Martin Shkreli, „băiatul deștept” din industria faramaceutică, în vârstă de 32 de ani, care a fost recent arestat petru fraudă și care este cunoscut pe scară largă ca fiind cel mai detestat om din America. Urăsc să dezamăgesc masele, dar trebuie să recunosc: M-am simțit destul de bine la întâlnire.

Martin și cu mine „ne urmăream” pe Tinder după ce mi-a dat mai multe like-uri. Asta s-a întâmplat la scurt timp după ce media a anuțat ca firma lui Shkreli, Turing Pharmaceuticals, a crescut prețul unui medicament vechi de 62 de ani, cu 4000% peste noapte. Eram convinsă că profilul său era fals. Pozele sale erau cele care circulau prin media, iar în dreptul funcției sale scria „antreprenor american”.

Mi-a trimis mesaj, iar eu „i-am dat apă la moară”, întrebându-l cu ce se ocupă. Mi-a zis: „Sunt tipul care a tot apărut pe la știri în ultima vreme.”

Eram în continuare sceptică, i-am spuns că știu ca profilul său este fals, dar m-a asigurat că: „e 100% Martin” și s-a oferit să îmi trimită un selfie. Încă credeam că mă prostește, dar am făcut schimb de  numere de telefon și mi-a trimis imediat un selfie precum și poze cu cardul său de credit și permisul de conducere. Eram tentată să-l întreb de codul de siguranța de pe dosul cardului, dar în loc să fac acest lucru, i-am spus că ar trebui să se oprească din a trimite poze cu datele sale de indentificare, străinilor, pe internet.

Apoi m-a invitat la o întâlnire în săptămâna următoare și am fost de acord, în mare parte din curiozitate.

Ca aproape orice alt american, am fost revoltată când am auzit că firma lui Martin a crescut prețul medicamentului Daraprim  de la 13,50 dolari la 750 de dolari pentru o pastilă. Oricum, am încerc să am „mintea deschisă” și să-l cunosc pe omul din spatele înșelătoriei.

Bine, recunosc că aveam fantezia de a fi acea femeie care îi va schimba viața la 180 de grade. Îmi imaginan că vom deschide o clinica pentru bolnavii de HIV/ SIDA  și că ne vom plimba pe străzile din New York, donând bani oamenilor fără adăpost și altor străini.

Cât despre planificarea întâlnirii, Martin a fost cel mai atent om cu care mi-am dat întâlnire pe Tinder, din câte am întâlnit. M-a întrebat în ce zi vreau să ne întâlnim, în ce zonă a orașului prefer să ne vedem și care e mâncarea mea preferată. I-am spus că sunt vegetariană și că îmi place cam orice fel de mâncare, iar el a ales un restaurant japonez numit „Brushstroke”.

Având în vedere că era la prima întâlnire nu știam la ce să mă aștept. Cât am vorbit online părea foarte politicos, dar în interviurile sale și în mesajele diseminate online părea foarte sigur pe el.

Martin era mult mai scund decât mă așteptam să fie și părea foarte emoționat. Înainte de a intra în restaurant am dat mâna și ne-am îmbrățișat, apoi am intrat în restaurant. Când ne-am așezat s-a mai liniștit. Am discutat despre cum a fost ziua noastră. El a avut un interviu pentru Vanity Fair în acea după-amiază și a spus că a menționat de mine. Nu știam sigur dacă acest lucru este adevărat sau dacă încercă să mă impresioneze, dar mi-a picat bine.” a povestit Jacklyn Collier pentru Washington Post.

Conform autoarei, Martin era foarte agitat că restaurantul nu ar avea meniu vegetarian, dar odată ce ospătarul i-a confirmat că  au meniu vegetarian, el s-a liniștit. Prețurile afișate în meniu erau între 8-13 dolari. Singurul lucru extravagant era o cană de ceai la 120 de dolari care era făcut dintr-o plantă rară care și care a câștigat locul I la un concurs de ceaiuri în Japonia. După ce chelnerița a plecat, cei doi au glumit despre cum ar fi să îți iei o cană de ceai de 120 de dolari, iar apoi ea l-a întrebat de povestea cu medicamentele:

„M-a asigurat că nimeni nu ar fi rămas fără medicament, dacă ar fi avut nevoie de el, că l-ar fi dat gratuit celor care nu și l-ar fi putut permite. Eram sceptică că putea garanta acest lucru, dar nici nu eram sigura că nu ar fi posibil.

Martin a vorbit despre părinții săi, despre fundația sa și despre casa pe care a donat-o unei femei fără adăpost din Boston. I-a păsat și de ce aveam eu de spus, de aceea pot sa spun că fost mai ok decât alte persoane cu care m-am întâlnit de pe Tinder.”

Pe parcursul întâlnirii noastre am văzut de câteva ori un Martin arogant, pe cum mă așteptam inițial să fie, dar acele momente mi se păreau false, ca și cum ar fi vrut să afișeze încredere în sine. Părea mai degrabă genul de băiat cu care îmi petreceam eu timpul în liceu (pe atunci umblam cu președintele clubului de șah). Poate de aia m-am simțit așa confortabil la întâlnire.

După ce am terminat de mâncat, Martin a făcut semn ospătăriței să vină și a comadat ceaiul de 120 de dolari. Acesta a fost cel mai surprinzător moment al serii. Știu că e multimilonar, dar credeam că aveam aceași părere despre ceai, și anume că e prea scump. M-a întrebat dacă vreau o cană, dar nu am putut să zic da, deși în gândul meu îmi venea să-i spun să îmi dea în schimb cei 120 de dolari ca să îmi plătesc o factură.

După ce a terminat ceaiul l-am întrebat cum a fost și a zis „Nu prea sunt mare băutor de ceai.”

Ce?! Mă gândeam la toate lucrurile pe care le-aș fi putut face cu banii aia: Să îmi cumpăr o nouă haină de iarnă, să-i donez … Putea la fel de bine să fi mâncat o bancnotă de 100 de dolari în fața mea.

Martin s-a oferit ca șoferul său să mă ducă acasă. Cândva un tip m-a lasat să-i folosesc cardul de metrou, dar nu eram obișnuită cu un astfel de  tratament. Am acceptat oferta sa, iar șoferul său m-a lăsat în Queens.

Cred că era clar pentru Martin că nu era „prințul meu” și nici eu „prințesa lui”.

Nu încerc să-i scuz comportamentul profesional sau să zic că e o persoană bună, dar Martin e mult mai interesant și mai complex decât mi-aș fi imaginat că ar fi.

Singurul meu regret e că nu am gustat și eu din ceaiul acela de 120 de dolari. Judecând însă după cum s-au desfășurat întâlnirile mele precedente cu oamenii întâlniți pe Tinder, aș  putea spune că a fost o întâlnire reușită.” a concluzionat Jacklyn Collier.