AVERTISMENTUL teribil al unui profesor de economie. Ce se întâmplă cu creditul ipotecar în România

Acestea vor afecta considerabil și pe termen lung băncile și, totodată, se vor răsfrânge asupra economiei românești, în ansamblu. Concret, vorbim de cele trei legi cu privire la activitatea bancară votate în Camera Deputaților „pe repede înainte” la final de an (plafonarea dobânzilor, limitarea valorii recuperabile a creanțelor cesionate și eliminarea caracterului de titlu executoriu al contractelor de credit), precum și celebra ordonanță cu privire la taxa pe activele bancare și cea cu privire la deducerea în limita de 30% din impozitul pe profit a creditelor neperformante vândute recuperatorilor de creanțe (adoptată la final de august 2017 și intrată în vigoare la începutul anului următor). Mai mult decât atât, prin natura lor, aceste măsuri vor avea efecte în spirală, de autoîntreținere, într-un cerc vicios!    Efectele negative se vor răsfrânge, în primul rând, asupra creditării ipotecare din România, atât cea rezidențială, cât și cea comercială. Criza financiară din 2007 (simțită la noi după 2008) ne-a arătat cât de importante sunt evoluțiile de pe piața imobiliară și cât de puternică este corelația acestor evoluții cu cele din activitatea financiară și cele din economie, în general. Dacă nu reușim să învățăm din greșelile trecutului, înseamnă că nu putem progresa! Concret, voi enumera succint care sunt motivele pentru care aceste măsuri luate în ultimul timp cu privire la activitatea băncilor vor afecta semnificativ activitatea de creditare în domeniul imobiliar și de ce acestea au fost greșite!   1. În primul rând, caracterul retroactiv al legii este o mare problemă! Acest lucru dezvoltă impredictibilitate legislativă pe termen lung în materie financiară cu consecințe de creștere a riscului la nivel macroeconomic și chiar creșterea riscului de țară. Această stare de fapt va duce la creșterea costului atragerii de resurse de către bănci de pe piața monetară sau/și de la băncile mamă. Aceste costuri vor duce la scumpirea creditelor și activarea la un moment dat a plafoanelor. În acest context, dacă marjele dobânzilor nu vor fi suficiente să acopere cheltuielile băncilor, acestea vor intra pe pierdere și vor diminua oferirea de credite noi, ba chiar înghețarea acordării acestora o perioadă.

2. Aplicarea legilor cu privire la activitatea bancară cu retroactivitate creează distorsiuni în piață și discriminare între clienți: între cei care au contractat un credit când dobânzile în piață erau la minime istorice și cei care au luat credite ulterior. Astfel, cei dintâi vor beneficia de plafon mai repede și vor avea costuri cu creditul mai mici decât cei care l-au contractat ulterior. Acest lucru nu este echitabil, deoarece implică o redistribuie automată a costurilor cu creditele ipotecare, iar clienții noi vor amâna decizia de a contracta un credit ipotecar.

3. Programul Prima casă ar putea să nu mai fie susținut de bănci, ca urmare a faptului că ratele de dobânzi sunt mai mici față de cele standard, iar împărțirea riscului cu clientul este mai mare pentru bancă, de vreme ce avansul este mai mic față de creditele ipotecare de listă. Astfel, hazardul moral poate fi mai mare din partea debitorilor și, coroborat cu efectele legii limitării valorii recuperabile a creanțelor cesionate, poate induce un comportament speculativ din partea lor. Ei pot să-și recupereze imobilele maxim la dublul valorii pe care o obține banca de la recuperatorii de creanță în urma cedării imobilului. 

Cititi mai multe pe www.zf.ro