Au trecut de la „Mâine îmi dau demisia“ la „Cine mă angajează și pe mine?“

The Wall Street Journal, cel mai important ziar de business al Americii, încearcă să descrie acum cum arată piața muncii pentru tineri, pentru cei care tocmai au absolvit o școală, o facultate: „Will You Hire Me? College Graduates Confront a Tougher Market / Why the Strong Labor Market Is Weak for Many 20-Somethings / Jobs Market Plays Hard to Get / 2025 Grads Are Entering a Rough Job Market. The Class of 2020 Has Some Advice / Young Graduates Are Facing an Employment Crisis.” Acestea sunt titlurile mai multor articole care descriu ce se întâmplă acum pe piața muncii din America. Pentru tineri este mult mai greu să-și găsească un job pe măsura cunoștințelor lor, pe măsura școlii pe care au absolvit-o, pe măsura speranțelor pe care le au. Și de aceea sunt foarte nervoși că piața nu le oferă ceea ce li s-a promis atunci când s-au dus către o școală sau alta, către o universitate sau alta. Viața cotidiană în principalele orașe americane, începând de la New York până la Los Angeles, ca să nu mai vorbim de San Francisco, a devenit extrem, extrem de scumpă. Chiriile au crescut foarte mult, viața socială și de entertainment este foarte scumpă, joburile bune sunt extrem de rare și, oricum, trebuie să muncești cât zece. De multe ori salariul de început nu-ți ajunge de la o lună la alta. Așa că tinerii sunt foarte îndatorați pe cardurile de credit. Ca să nu mai vorbim de creditele pe care le-au luat pentru a face o școală mai bună și pe care nu le mai pot rambursa, pentru că nu au un job cu un salariu care să le permită plata ratelor. Având în vedere viața extrem de scumpă, cel puțin din New York, noile generații de astăzi și-au îndreptat atenția, din punct de vedere politic, către progresistul, socialistul Zohran Mamdani (33 de ani), care, prin promisiunile pe care le-a făcut tinerilor – că va opri creșterea de chirii din New York, că va face casele să fie mai ieftine, că va face transportul public gratuit – a reușit să câștige mandatul Partidului Democrat pentru alegerile pentru funcția de primar al New Yorkului. La noi această situație nu este încă vizibilă, pentru că tinerii reușesc să-și mai găsească un job aproape de așteptările lor. Companiile locale, fie că sunt multinaționale sau firme românești, continuă să caute tineri, îi preferă pe aceștia chiar dacă nu au experiență, în detrimentul celor cu experiență, dar care au o anumită vârstă. Așa este piața muncii de la noi. Dar piața muncii se va schimba și ea din cauza tensiunilor economice, politice și sociale. Oferta de joburi a scăzut, multe dintre anunțuri sunt puse nu pentru a angaja pe cineva, ci mai degrabă pentru a testa piața, ca să se vadă ce se mai găsește și la ce preț. Evoluția economiei și a businessurilor nu prea mai generează noi locuri de muncă în contextul actual, când taxele și impozitele cresc, când dobânzile sunt foarte mari, când consumul scade, când investițiile se reduc. Piața românească încă nu se confruntă cu problemele pe care le au cei din noua generație din America. Dar ne îndreptăm și noi către acolo. Companiile „au scăpat” de tirania tinerilor care veneau, stăteau câteva săptămâni, cel mult trei luni, își treceau în CV o experiență și apoi își căutau un job în altă parte. Solicitările salariale – „fără 1.200 de euro nici nu vin la interviu” – s-au mai temperat, pentru că piața nu este atât de inundată de anunțuri reale de angajare. Cei care au prins un job nu-și mai dau demisia atât de repede ca să plece mai departe pentru doar o ușoară creștere salarială. La orizont au apărut nori negri, iar creșterile de taxe și impozite care vor urma vor face piața muncii mai aspră. Dacă înainte puteai să-ți găsești un alt job destul de repede, acum trebuie să cauți mai multe zile, mai multe săptămâni și chiar mai multe luni până să găsești un job cât de cât similar. Și, oricum, sistemul de relații și recoman-dări este mai viu ca niciodată. Și, în final, el ia decizia. Piața muncii se răcorește vizibil și la noi, creșterile salariale se temperează, iar decizia este în mâna angajatorului. Pentru cei din noua generație, când au început școala – fie liceul, fie facultatea –, condițiile din piață erau diferite față de cele de astăzi. Acum trei-cinci ani, toată lumea angaja, toată lumea majora salariile numai să angajeze pe cineva, economia avea o creștere de 3-4% pe an, dobânzile erau la 1-2%. Astăzi, condițiile din piață sunt total diferite: creșterea economică a scăzut extrem de rapid, suntem la un pas de recesiune, angajările au stagnat, creșterile salariale s-au temperat – dacă nu chiar s-au oprit –, companiile nu mai văd totul în roz, ci în gri, iar angajații nu mai pot să pună condiții. Suntem într-o altă piață, total diferită pentru tineri față de atunci când au început școala. Să sperăm că piața muncii de la noi, pentru tineri, nu va ajunge ca în America, așa cum este prezentată în seria de articole din The Wall Street Journal, menționată la început.  

(cristian.hostiuc@zf.ro)