Asociația Agricultura Integrată Durabilă Economic Rentabilă a pornit cu 10 fermieri în 2015 și a ajuns la 50 în prezent. „Nu este suficient să vrei să salvezi planeta. Trebuie să atingi și rentabilitatea economică.”

În 2015, când a fost înființată Asociația Agricultura Integrată Durabilă Economic Rentabilă (AIDER), practicile de agricultură durabilă și regenerativă erau privite ca SF, își amintește Arnaud Charmetant, președintele Asociației AIDER. Puțini fermieri le considerau soluții aplicabile la scară largă. Schimbarea a devenit vizibilă în 2020, când a fost o secetă severă, care a scos la iveală vulnerabilitățile agriculturii convenționale. De atunci, problemele climatice au persistat, iar interesul fermierilor pentru practici durabile a crescut an de an și agricultura regenerativă a început să fie percepută ca o necesitate.

„Tranziția spre no-till sau agricultura sustenabilă, incluzând covor vegetal, permite să folosim mai mult fertilitatea naturală a solului și, în unele cazuri, poate duce la reducerea necesarului de îngrășăminte fără a avea o producție mai mică. Din propria experiență, în ferma pe care am condus-o până acum, cele mai bune rezultate la culturile păioase, recordurile de producție, le-am obținut când am trecut complet la sistemul no-till”, a spus Arnaud Charmetant, președintele Asociației AIDER, prezent la emisiunea ZF Agropower, un proiect susținut de Banca Transilvania și Penny. El a fost CEO-ul unei ferme de peste 18.000 de hectare până în acest an.

Ideea înființării unei asociații a apărut din nevoia fermierilor de a se asocia, pentru a se putea consulta între ei și a depăși mai ușor dificultățile întâmpinate. Asociația a fost fondată în anul 2015. Inițiativa a fost inspirată de un model francez, unde există de mult timp, pe lângă Camera Agricolă, grupuri de fermieri care se întâlnesc pentru a discuta aplicat problemele tehnice cu care se confruntă în activitatea lor. La început a pornit cu zece fermieri. Astăzi, sunt în jur de 50 de fermieri asociați.

Arnaud Charmetant a explicat că asocierea este mai dificilă în România decât în Franța, unde configurația geografică și structura rurală favorizează fermele mici și cooperarea între fermieri, inclusiv din punct de vedere social. În România, distanțele mai mari și populația concentrată în zone urbane îngreunează colaborarea. La acestea se adaugă moștenirea perioadei comuniste, care face ca procesul de asociere să fie mai lent. În timp ce în Franța cooperativele funcționează de sute de ani, în România ele sunt încă la început. Cu toate acestea, interesul fermierilor pentru asociere este în creștere, iar dinamismul și spiritul antreprenorial din agricultură sunt tot mai vizibile.

„Agricultura durabilă înseamnă menținerea unui nivel de producție sau chiar creșterea acestuia, având în același timp un impact mai redus asupra mediului și folosind mai bine resursele pe care le avem la dispoziție. Avem un mare noroc, pe care nu îl conștientizăm suficient, că România are de soluri excepțional de bune, capabile să furnizeze cantități mari de producție. Un factor limitator rămâne apa”, a spus acesta.

Agricultura durabilă înseamnă să fim concentrați pe sol, să îl protejăm și să îl folosim responsabil. În comparație cu Franța, România este situată într-o zonă cu climat continental și se confruntă mult mai des cu schimbările climatice. Variabilitatea precipitațiilor și extremele de temperatură sunt mai accentuate, ceea ce face ca nevoia de schimbare și de adoptare a unor tehnologii noi să fie mult mai mare decât în Franța, unde clima este mai blândă și mai stabilă.

„Este importantă rentabilitatea economică și trebuie să o atingem. Nu este suficient să vrei să salvezi planeta. O veste foarte bună este că fermierul din România, ușor-ușor, începe să se schimbe. Și nu mă refer aici neapărat la fermierii tineri. Este adevărat că există o orientare mai mare a fermierilor tineri către astfel de practici”, a spus Laurențiu Asimionesei, membru al Asociației AIDER.

Laurențiu Asimionesei, membru Asociația AIDER: „Astăzi, dacă ești în agricultură, ai o șansă extraordinară să faci treabă bună. Agricultura este mult mai accesibilă decât înainte. Un alt aspect este că acest domeniu, odinioară considerat mai degrabă pentru bărbați, vede acum o creștere a numărului de femei implicate. Munca rămâne grea, dar este mai ușor să o faci decât era înainte.”

Primul cost care poate fi redus prin practici sustenabile este costul cu combustibilul pe termen lung, pentru că se face mai puțină treceri cu utilajele și se lucrează mai superficial solul. Apoi, faptul că nu mai lucrezi în adâncime solul înseamnă că nu mai ai nevoie de o putere de tracțiune atât de mare, iar recalibrarea parcului de utilaje poate fi o economie. 

„O să fac o paralelă cu partea de agricultură digitală și digitalizarea în România. Dacă te uiți la toate fermele mai mari de 30 de hectare, adică ferme considerate mici la noi în țară, până la ferme foarte mari, digitalizarea nu este încă adoptată pe scară largă în cadrul fermelor. Dar dacă te uiți la fermele mai mari de 300-400 de hectare, aproape integral, peste 95-98% dintre ele folosesc cel puțin un instrument digital, fie că vorbim de GPS, fie că vorbim de o aplicație sau alt tip de tehnologie. Înainte să se ajungă aici, mulți spuneau că digitalizarea nu e necesară. Dar acum, când privești în urmă și vezi că atât de multe ferme au adoptat aceste tehnologii, este clar că s-a întâmplat ceva”, consideră Arnaud Charmetant.

De asemenea, Laurențiu Asimionesei afirmă că agricultura este un business și un domeniu care se schimbă. Realitatea este că agricultura de astăzi este mult diferită, chiar dacă unii spun: „domnule, e agricultură, nu e mare șmecherie, agricultura e ca fotbalul, dar nu-i chiar așa.” Agricultura se schimbă, tehnologia se schimbă și, la rândul lor, ca proprietari de afacere, antreprenorii trebuie să investestească. „Trebuie să-i trimiți pe angajați să învețe, să participe la diferite forme de organizare, să schimbe experiențe între ei, să fie curioși și deschiși.”

Din punctul său de vedere, rentabilitatea e un aspect critic în agricultură, pentru că venim după mai mulți ani secetoși, în care fermierii au constat că e mai important să aibă o producție constantă decât vârfuri în anumiți ani și deloc în alții, iar pentru a atinge rentabilitatea trebuie să se adapteze. „Astăzi, dacă ești în agricultură, ai o șansă extraordinară să faci treabă bună. Agricultura este mult mai accesibilă decât înainte. Un alt aspect este că acest domeniu, odinioară considerat mai degrabă pentru bărbați, vede acum o creștere a numărului de femei implicate. Munca rămâne grea, dar este mai ușor să o faci decât era înainte.”

Mai mult, de când România a intrat în Uniunea Europeană, s-a observat o schimbare majoră în toate fermele din țară. A fost o oportunitate pentru mulți fermieri să acceseze finanțări, echipamente performante și subvenții.
„Suntem norocoși că beneficiem de aceste subvenții. Există țări care nu au aceste șanse, cum ar fi Republica Moldova sau alte țări din lume, precum Argentina sau Australia, și totuși reușesc să mențină industria agricolă.”

Acum, Arnaud Charmetant consideră că România are și oportunitatea de a compensa emisiile de carbon. În România au apărut diverse programe voluntare care oferă un venit suplimentar pentru practici pe care oricum fermierii ar fi trebuit să le aplice pentru a respecta noile reguli europene.  

„Direcția UE spre tranziția verde este clar trasată. Depinde de fiecare persoană cum alege să o abordeze: poate fi percepută ca o sarcină în plus, dar și ca o provocare sau o oportunitate. Toți fermierii au o amprentă de carbon prin folosirea combustibilului, însă au și un mare avantaj: solul pe care îl dețin și plantele pe care le cultivă este o sursă de carbon. Cu cât păstrăm terenul acoperit cu cultură verde, cu atât creștem durata în care captăm carbon”, a explicat acesta.

În România sunt circa 800.000 de fermieri, iar cea mai mare fermă, Agricost, întinsă pe circa 57.000 de hectare, a anunțat că va trece la practici regenerative.