AP: Furia față de o Polonie cu două viteze crește și alimentează o schimbare politică

Este vorba despre o Polonie a celor cu venituri mari, la orașe, și una a celor cu salarii mici și locuri de muncă nesigure, la sate și în orașe mici, continuă agenția americană

Marek Bogacki simte că viața în Polonia, după 26 de ani de la căderea comunismului, nu ar putea să fie mai bună.

Tânărul director al unei firme de asigurări, în vârstă de 35 de ani, care poartă o cămașă fină și cravată, în timp ce se bucură de un “brunch” la un butic francez din Varșovia, argumentează prezentând o listă cu locurile în care și-a petrecut vacanța, de la New York și până în Thailanda și Paris, subliniind că prosperitatea și libertatea care au venit odată cu aderarea la UE au marcat “cel mai bun moment din istoria Poloniei”.

La două ore de mers cu mașina către sud, în sătucul Pionki, Michal Nowocien trăiește în condiții atât de diferite, încât pare că este vorba despre altă țară. Tânărul sudor, în vârstă de 22 de ani, câștigă echivalentul a 260 de dolari pe lună, printr-un contract de muncă pe perioadă determinată, și locuiește împreună cu părinții și frații, într-un mic apartament dintr-un imobil de locuințe sociale. Mama sa sortează gunoiul în schimbul a 265 de dolari pe lună, iar tatăl său lucrează în construcții cu 500 de dolari pe lună.

“Sportul m-a ținut departe de probleme”, spune Nowocien, uitându-se la cartierul în care mulți alții au cedat consumului de droguri și alcool.

Guvernul s-a lăudat, ani de zile, cu ritmul rapid al creșterii economice, proiectate la 3,5% pentru acest an, și cu o rată a șomajului care a scăzut de la aproximativ 20%, când a aderat Polonia la UE în 2004, la 10,3% în prezent. Însă sociologul Jan Sowa afirmă că PIB-ul nu arată cât de rău o duc mulți polonezi. Salariile sunt mici – salariul mediu este de 865 de euro (955 de dolari) pe lună -, iar mulți oameni sunt plătiți cu mult mai puțin. Iar salariile reprezintă doar 37% din PIB, în comparație cu media UE de aproximativ 50%.

“Acest număr îți spune cât de mult din bogăția produsă în prezent ajunge în buzunarele oamenilor și nu e mare lucru”, spune Sowa.

Frustrarea celor care se simt lăsați în afara miracolului economic polonez ajunge adesea pe agenda politică și este considerată unul dintre principalele motive ale victoriei surprinzătoare a naționalistului Andrzej Duda – din cadrul partidului eurosceptic Lege și Justiție (PiS) – în alegerile prezidențiale din mai, în fața președintelui în funcție pe atunci, din cadrul Platformei Cuvice (la putere), prezentat ca favorit.

Președinția este mai degrabă simbolică. Însă alegerile parlamentare, cu mult mai importante, urmează să aibă loc în octombrie, iar sondajele sugerează că Platforma Civică – orientată către piață -, aflată la guvernare de opt ani, se confruntă cu altă îngrângere usturătoare. PiS a crescut în sondaje promițând să ajute săracii printr-o intervenție mai puternică a statului în economie.

O a doua victorie a PiS ar marca o schimbare politică majoră în Polonia, a șasea cea mai mare economie din cadrul UE. Partidul promite să crească taxele și impozitele pentru bănci și marii retaileri – mare parte cu capital străin.

Un element-cheie al campaniei au fost condițiile de muncă, care țin mulți oameni în sărăcie, ceea a făcut ca furia să se concentreze asupra recurgerii în creștere la contracte de muncă ce le oferă muncitorilor prea puțină protecție – numite contracte “junk” (gunoi) de către critici.

Statisticile Guvernului polonez arată că aproximativ 1,4 milioane de oameni au contracte temporare de muncă și beneficii limitate în prezent, față de aproape o jumătate de milion în urmă cu cinci ani. Statistici separate, de la UE, arată că ponderea contractelor de muncă temporare în Polonia este mai mare decât în oricare celelalte 27 de state membre, și anume 28% în 2014.

Aceste contracte urmăreau inițial să le ofere flexibilitate artiștilor și altor profesioniști care munceau pentru mai mulți angajatori. Din ele lipsesc cele mai multe dintre garanțiile unui contract de muncă obișnuit în Polonia, precum concediul, contribuțiile angajatorului la fondurile publice de sănătate și pensii și protecția față de concedierea fără preaviz.

“Muncesc în baza unui (astfel de contract) și-mi place”, spune Radek Ciszewski, un consultant care beneficiază de flexibilitatea contractelor temporare. Însă criticii afirmă că angajatorii abuzează de acest tip de contract. Adesea, oameni care muncesc cu normă întreagă și pe termen lung sunt obligați să semneze noi contracte în fiecare lună. Nowocien semna astfel de contracte la o fabrică de ciocolată, înainte să devină sudor.

Persoane care muncesc lună de lună în baza unor contracte temporare se califică arareori pentru împrumuturi ipotecare, iar din cauza insecurității unii nu-și întemeiază o familie. Acest lucru amenință să accelereze bomba cu ceas demografică a scăderii ratei natalității țării – de 1,3 copii de femeie, una dintre cele mai scăzute din Europa. Un nou pachet legislativ, care urmează să intre în vigoare începând de anul viitor, urmează să limiteze folosirea acestui tip de contract, însă premierul Ewa Kopacz a promis să le restrângă și mai mult, în contextul în care luptă pentru supraviețuire politică.

Inclusiv principalul ziar din țară, Gazeta Wyborcza, care a jucat un rol important în susținerea tranziției către economia de piață, afirmă că aceste contracte reprezintă o formă de dereglementare a capitalismului care a mers prea departe. Ziarul a lansat o campanie împotriva acestui tip de contract pe 20 iulie, argumentând că “au început să ne demoleze piața muncii”.

“În timpul tranziției, această flexibilitate ne-a ajutat să atragem investitori și să luptăm împotriva șomajului”, scrie Gazeta Wyborcza. “În același timp, a avut consecințe sociale teribile”, subliniază ea.