ANALIZĂ: Cazuri în care Rusia a folosit pretextul ajutorului pentru o invazie militară sau livrarea de arme

Postul de radio RFE/RL prezintă, în ediția online, cele mai importante cazuri în care ajutorul oferit de Rusia s-a dovedit, în final, doar o strategie pentru o invazie militară.

– Georgia, 1993

În perioada războiului care a avut loc în 1992-1993 în Abhazia, Rusia a trimis o coloană de camioane cu ajutoare umanitare în orașul separatist Tkvarceli, aflat sub asediul armatei georgiene.

Populația civilă din Tkvarceli se afla în pragul disperării, iar oficialii georgieni au acceptat asistența umanitară oferită de Rusia, care a adoptat oficial o poziție neutră în timpul războiului, în pofida susținerii tacite pentru separatiștii abhazi.

Moscova, înfuriată de atacul forțelor georgiene asupra unui elicopter rus de transport cu peste 50 de persoane la bord, a adăugat în secret, pe lângă medicamente și alimente, rachete, mitraliere și artilerie grea. Aceasta le-a permis separatiștilor abhazi să înfrângă armata georgiană, să preia controlul asupra capitalei Suhumi și să declare de facto independența Abhaziei.

Misiunea de ajutor umanitar a fost condusă de ministrul pentru Situații de Urgență, Serghei Șoigu, în prezent ministru al Apărării în Guvernul de la Moscova.

– Cehoslovacia, 1968

Asemenea altor incursiuni pe teritoriul statelor din Europa de Est aflate sub influența Moscovei, invadarea Cehoslovaciei de trupele URSS, în 1968, a fost o operațiune militară evidentă. Unii oficiali de la Kremlin au afirmat, însă, cu cinism, că, de fapt, a fost o misiune umanitară pentru a salva Cehoslovacia.

La 20 august 1968, 200.000 de militari din statele membre ale Pactului de la Varșovia au trecut granița și au aterizat în Praga, preluând controlul asupra orașului în doar două zile. În urma operațiunii au fost uciși peste 100 de cehoslovaci.

– Ungaria, 1956

“Dezghețul” inițiat de liderul sovietic Nikita Hrușciov a dus la izbucnirea unor revolte față de regimurile comuniste din Polonia și Ungaria.

În Ungaria, ample proteste anti-sovietice au avut loc în octombrie 1956 sub conducerea premierului reformist Imre Nagy. În câteva zile, trupele sovietice au invadat țara, iar 1.000 de tancuri au intrat în Budapesta. Aproape 30.000 de persoane au fost ucise în operațiunile de reprimare a manifestațiilor.

– Lituania, Letonia, Estonia, 1940

În 1939, Moscova a făcut presiuni asupra statelor baltice să semneze acorduri mutuale de asistență care acorda Guvernului sovietic dreptul să stabilească baze militare în cele trei țări.

Uniunea Sovietică a folosit acordurile pentru a declanșa invazii aproape simultane, iar trupele sovietice au intrat în Lituania la 16 iunie 1940, urmate o zi mai târziu de Letonia și Estonia.

În câteva zile, 50.000 de militari din Armata Roșie au ocupat regiunea Mării Baltice, au confiscat nave militare și comerciale. Au urmat deportări în masă și reprimări politice ale “elementelor anti-sovietice”.

Pe de altă parte, numeroși observatori au remarcat, ironic, că Rusia, care s-a opus categoric deschiderii unor coridoare umanitare în Siria, invocă necesitatea asistenței umanitare în alte regiuni, în special în estul Ucrainei, în condițiile în care Occidentul și Kievul denunță susținerea acordată de Moscova separatiștilor proruși.