AMBASADORII NEOFICIALI AI ROMÂNIEI: Cum au ajuns să lucreze pentru NASA, în laboratoarele de cercetare ale unor giganți sau chiar să conducă companii de sute de milioane de dolari

Expații români din noua generație sunt ambasadorii României în mediile de business internaționale. Sunt poate cel mai bun brand de țară, într-o perioadă în care imaginea peste hotare a românilor suferă. Dintre toți executivii de top și tinerii antreprenori, Business Magazin a selectat zece povești ale unor români de nota zece. Vor ei să se întoarcă în țară? De ce le este cel mai dor? Ce ar schimba la România dacă ar putea? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările care și-au găsit răspuns în paginile acestei ediții. Zece povești diferite. Dar dincolo de toate, există o singură constantă. România rămâne „acasă”.

Petrică Ruță
Funcție: CEO Siscale
Oraș de reședință: New York, SUA

De ce anume vă este cel mai dor din România?
România este foarte frumoasă. Nu pot să zic că îmi este dor de ceva anume, având în vedere că pe durata verilor lucrez din România. Însă cred că oamenii sunt mult mai deschiși în România, iar mâncarea încă are gust.

Dar la polul opus, cel mai puțin dor?
Lucruri minore gen birocrație, manele, politică.

Spuneți-mi trei lucruri care ar trebui îmbunătățite în România.
Infrastructura – ar fi frumos dacă și drumurile ar fi la nivelul calității internetului. Și poate ar fi bine să fie acordate mai multe facilități tinerilor pregătiți, pentru a nu mai fi tentați să emigreze.

Cum e traficul În România față de unde locuiți? Dar cafeaua și scena culinară?
Foarte interesantă întrebare. Când lucram ca angajat, durata navetei zilnice către biroul din Midtown Manhattan era undeva între 1,5 și 2 ore. Doar dus. Asta pentru că, de cele mai multe ori, trebuia să ajung la o anumită oră dimineața. Acum sunt un pic mai flexibil, plec mai târziu de acasă și la dus timpul s-a redus până la sub 1 oră. Cafeaua nu este așa de bună ca în România. Se pare că americanii preferă dark roast vs. medium roast, nu știu de ce. Eu prefer aroma de espresso medium roast. Din punct de vedere culinar, la New York este apogeul, asta dacă vorbim de weekend, când ne găsim timp să mergem la restaurant. În suburbii, este cu totul diferit.

Dacă vă întoarceți în România, vreți să veniți ca angajat sau antreprenor?
Greu de spus. Înainte să emigrez, nu mă vedeam antreprenor în România și cred că este o piață aparte din acest punct de vedere. Posibil amândouă.

Unele povești sunt demne de un scenariu de film: Era toamna anului 2010 când, din „pură întâmplare și curiozitate”, Petrică Ruță a aplicat la loteria vizelor. Uitându-se în urmă, spune că a aplicat fără a fi cu adevărat interesat să locuiască în Statele Unite ale Americii. Și totuși, „după câteva peripeții”, el a fost unul dintre românii care în 2012 primeau US greencard. Așa a început incursiunea sa în țara tuturor posibilităților. „Am luat-o ca pe o nouă provocare. Menționez că ne era (lui și familiei – n.red.) foarte bine în România înainte de a emigra în SUA”, povestește el.

Petrică Ruță este inginer de profesie, absolvent al Facultății de Automatică, generația 2000. Încă din studenție a început colaborarea cu Institutul de Cercetări în Informatică, fiind printre cei care administrau domeniile .ro și instalau primele linii de internet în institutele de cercetare din România. „La finalul facultății, am lucrat pentru câțiva ani la Connex (Vodafone azi), fiind  responsabil alături de alți câțiva colegi de menținerea funcționalității rețelei.”
Din 2003 până în 2012 a făcut parte din echipa Cisco România ca systems engineer, apoi account manager și ulterior sales manager.

A venit apoi momentul 2012, când a emigrat împreună cu familia în Statele Unite, la New York. Tot atunci a făcut tranziția către consultanță și servicii, acoperind din poziția de principal consultant cloud security cei mai mari clienți Cisco din Statele Unite. Iar de acolo, următorul pas a fost către antreprenoriat. Astfel, acum trei ani a pus bazele Siscale – un start-up care dezvoltă soluții de inteligență artificială pentru eficientizarea operațiunilor de IT.
„Actualmente sunt CEO al Siscale și, alături de colegii mei extrem de talentați, ajutăm clienții să eficientizeze operațiunile IT folosind AI (inteligență artificială)”, își descrie el funcția actuală.

În prezent timpul său se împarte între familie, clienți și echipa Siscale. Se consideră norocos, pentru că are destul timp și „pentru pitici”. După ce îi lasă pe cei doi copii la școală dimineața, o mare parte din zi și-o petrece în videoconferințe cu colegii din România ori cu clienții. După ce ies copiii de la școală, pentru câteva ore, își împarte timpul între conferințe și activitățile extrașcolare ale copiilor, iar seara (și uneori noaptea) face cercetare: „Pentru că încă sunt inginer”.
Deși au trecut deja șase ani de când a plecat, se întoarce frecvent acasă. A petrecut o vară întreagă la Marea Neagră, și de fiecare dată când vine se declară plăcut impresionat de faptul că există o evoluție pozitivă.
„Iau în considerare o împărțire a timpului meu între România și New York în viitor, dar nu am luat o hotărâre în această privință.”

Alina Piciorea
Funcție: global markets sales CEE și SEE Nomura Internațional
Oraș de reședință: Londra,
Marea Britanie

De ce anume vă e cel mai dor din România?
În afara familiei și pisoilor, cel mai mult mi-e dor de proximitatea de simplitate și autenticitate a anumitor locuri și oameni. Și parcă și timpul curgea mai lin în România. În Londra e o abundență de informații care se desfășoară cu o rapiditate incredibilă și totul este mult mai complex. Există un serviciu sau produs pentru aproape orice, iar Do It Yourself (DIY) este denumit hobby. Pe când în România, chiar dacă a evoluat mult ca servicii, DIY este încă o normă pentru majoritatea. 
Trebuie să recunosc că îmi este foarte dor și de mâncarea de acasă, de fructele și legumele din grădina alor mei, de preparatele tradiționale făcute de mama sau bunica. 

Cum e traficul în România față de unde locuiți? Dar cafeaua și scena culinară?
Sunt foarte bucuroasă când vin acasă și prietenii mă scot la masă în locuri noi, sunt făcute cu multă creativitate și bun gust. Sunt foarte mulți oameni talentați în România.  Ca diversitate este însă greu de comparat cu Londra, unde lunar apar zeci de localuri noi și unde rar am fost de mai multe ori la același restaurant. Dar într-un fel, o diversitate mai redusă ca la Londra oferă senzația caldă a întâlnirii cu oameni cunoscuți oriunde ai merge și asta îmi place. 
Când m-am mutat la Londra, am renunțat și la a merge cu mașina, pentru că metroul și bicicleta sunt mai rapide. Londra este plină de taxiuri și Uber, iar traficul este mereu aglomerat, dar funcțional, întrucât regulile se respectă de toată lumea. Nu pot spune același lucru și de România. De exemplu, în București, dacă nu ai parcat aiurea sau nu ai depășit pe linia de tramvai, nu ești șofer. Haosul care se creează și care frustrează pe toată lumea este și din vina șoferilor nerăbdători, dar mai ales a lipsei de adaptare a infrastructurii de către autorități.

  
Spuneți-mi trei lucruri care ar trebui îmbunătățite în România.
Clasa politică – cred că românii sunt fundamental oameni de caracter, buni și muncitori și mi-ar plăcea să văd că aleg să fie conduși de oameni care au aceste atribute. Aș vrea ca antreprenorii care au dovedit că pot construi afaceri de succes în România să devină și lideri politici sau să susțină oameni integri care sunt preocupați de bunăstarea țării. 
Infrastructura – avem o țară minunată, cu locuri speciale, dar este încă dificil de ajuns la ele. Dezvoltarea infrastructurii este necesară pentru turism, creștere economică și ar putea oferi totodată multe locuri de muncă noi. Sunt regiuni care o fac la nivel local prin puterea colectivității de acolo, dar dezvoltarea infrastructurii naționale ar trebui să fie prioritate pentru clasa politică. Educația / simțul civic – este dificil să nu te resemnezi când multe lucruri nu merg așa cum ar fi normal, dar izolarea și resemnarea hrănesc mediocritatea clasei politice actuale. Fiecare am putea contribui mai mult la colectivitatea pe care vrem să o construim, prin propriul exemplu și prin cooptarea celor apropiați. Orice schimbare colectivă pleacă de la indivizi și de la lucrurile pe care ei le fac cu consecvență.

Un bilet doar dus: Au trecut mai bine de cinci ani de când s-a mutat la Londra și nu a regretat niciun moment, pentru că, după cum spune chiar ea, „dacă destinul îți plasează în brațe oportunitatea de a juca în liga profesionistă, îți cam faci bagajele și pleci”. Dar cine este ea? Alina Piciorea este astăzi director responsabil pentru regiunea centrală și de est a Europei în cadrul holdingului financiar japonez Nomura. Dar până aici, drumul a fost lung și presărat cu multe cifre, ca pentru orice bancher.

„După ce am terminat masterul în finanțe al Dofin-ului (ASE – școală doctorală condusă de dl prof Moisa Altar) am fost recrutată în Trezoreria Credit Europe, unde Ömer Tetik, acum CEO al Băncii Transilvania, mi-a fost manager și mentor”, își amintește ea primii pași în domeniul bancar. Apoi Nikolas Hinoporos, șeful pentru Capital Markets de la Piraeus România, i-a făcut o ofertă de nerefuzat la momentul acela și a lucrat pentru el timp de șapte ani ca om de vânzări de produse de hedging și investiții pentru clienți mari corporate, apoi pentru clienți instiutuționali, ajungând ca la 25 de ani să răspundă de managementul unei echipe de vânzări „măricele”, spune ea.

„Îmi plăcea foarte mult jobul meu extrem de activ și interactiv și mă bucuram din plin de viața care mi-o construisem treptat în București.” Dar, când destinul îți plasează în brațe oportunitatea de a juca în liga profesionistă, ai o singură opțiune. Așa că în februarie 2013, ca urmare a recomandării făcute de fostul său manager, a fost chemată de Nomura la un interviu pentru o poziție de solutions sales pentru zona de sud-est a Europei (România, Croația, Slovenia și Bulgaria).
„După un drum la Londra și 10 interviuri mai târziu, am primit oferta de la Nomura și am cumpărat primul meu bilet de avion fără retur. La 1 martie am început la ei. A fost combinația perfectă de noroc, pregătire și curaj care m-a catapultat în centrul financiar al Europei.”

În primul an a acoperit băncile și alte instituții financiare din zona de sud-est a Europei, oferindu-le produse pentru finanțare și hedging pentru tranzacțiile proprii sau ale clientelei lor. La scurt timp după venirea ei la Londra, echipa a fost restructurată și i s-a extins mandatul și către centrul Europei, adăugându-i în portofoliu noi țări, respectiv Polonia, Ungaria, Letonia, Cehia. „Am continuat să tranzacționez cu bănci și fonduri de investiții produse de tipul obligațiuni, FX, swapuri, opțiuni pe acțiuni, finanțări colateralizate cu obligațiuni, strategii pentru clienții private banking ai băncilor, soluții de finanțare pentru guverne și instituții financiare, precum și alte produse care țin de divizia Global Markets din cadrul Nomura International.” Vorbește zilnic cu oameni din trezoreriile băncilor sau din ministerele de finanțe, cu manageri de fonduri, de la traderi până la CEO. „Totodată (datorită rezultatelor – n.red.) am primit mandate secundare în afara ECE, de exemplu de a lucra cu băncile care au sedii în Marea Britanie și sunt subsidiare ale marilor nume mondiale.”

Alina Piciorea spune că în cei cinci ani în care a lucrat la Nomura a adus venituri nete de aproximativ 40 de milioane de dolari, iar anul acesta a fost numită director responsabil pe regiunea Europei Centrale și de Est. Cum arată o zi din viața unui bancher londonez? „Încep ziua la 6 de dimineața cu o plimbare pe jos sau cu bicicleta până la biroul din City (zona financiară a Londrei – n.red.), trecând pe lângă Tower of London și apoi pe malul Tamisei.” Cafeaua cu lapte de cocos și cu o linguriță de miere manuka îi dă startul zilei de trading. La 7.30-8.00 piețele încep să devină active și cele șase ecrane pline de informații financiare „se bat în a-mi atrage atenția”.

Discută cu traderii din echipă și cu clienții săi despre piețe, oferă cotații și, dacă sunt competitive, încheie câteva tranzacții. „Sumele pe care le mișcăm sunt cu 7-8 cifre minimum, dar zerourile nu mai contează.” Apoi, dacă este soare, ia brunch-ul pe terasa verde de la etajul 6 de unde se văd Shard-ul, London Bridge și Tamisa. „Ziua trece repede în mod normal, iar la 5.00 – 6.00 p.m. cobor la sală, unde fac box, yoga sau greutăți.” După program, se întâlnește cu colegii pentru „drinks” la barul de lângă, iese la cină cu prietenii sau merge acasă să se relaxeze cu o carte sau unul din podcasturile ei preferate. „Am renunțat la televizor de când m-am mutat la Londra.”

Acestea sunt însă zilele în care nu călătorește. Dar odată la două săptămâni merge la Praga, Varșovia, București sau Budapesta, unde are întâlniri cu clienții. „Iar weekendurile le petrec ca orice londonez, alergând după soare, călătorind în locuri cu vreme bună.” Vine destul de des în România, pentru că băncile locale îi sunt clienți. Vine și pentru a-și vizita familia. „Inițial mă gândisem că o să mă întorc după trei ani, dar viața londoneză și cariera m-au captat cu desăvârșire.” După cum spune chiar ea, încă are multe lucruri de învățat la Londra, capitala financiară a Europei. „Orașul acesta e tot timpul într-o continuă evoluție și te prinde în mișcarea lui vrând-nevrând.” Nu exclude ca la un moment dat să petreacă mai mult timp în România, dar nu crede că s-ar muta înapoi total. Câteva luni pe an, pentru un business, ar fi o opțiune.
„M-aș întoarce probabil ca investitor. Sunt foarte multe companii românești care au un business de succes sau un plan excelent și au nevoie de capital pentru expansiune/implementare. Mi-ar plăcea să contribui la dezvoltarea lor.”

Alexandra Crișan
Funcție: global senior brand manager Danone
Oraș de reședință: Paris, Franța

Vă gândiți să vă întoarceți în țară? Când?
Mă întorc în țară în fiecare an, de vreo 3-4 ori, să îmi vizitez familia în Maramures și prietenii la București. Pe termen mediu nu mă văd înapoi în România. Dacă mă întorc, probabil că aș face-o ca antreprenor. Ne-am gândit recent (împreună cu soțul – n.red.) dacă să investim, de la distanță, într-o pensiune în Maramureș, însă cu actuala scenă politică mai așteptăm să vedem în ce direcție o ia România. Momentan nu e prea încurajator.

Când ați venit ultima dată acasă? Ce s-a schimbat de când ați plecat?
Ultima dată am fost acasă la sfârșit de iulie, când m-am căsătorit, iar înainte de asta în mai, așa că nu s-au schimbat foarte multe între timp. Față de când m-am mutat în Franța, acum patru ani, mi se pare că inflația a fost foarte puternică (mă mir mereu de cât de mari sunt prețurile față de când locuiam în țară) și văd din ce în ce mai mulți turiști.

Spuneți-mi trei lucruri care ar trebui îmbunătățite în România
Ar trebui încurajat sistemul privat (întreprinderile mici și mijlocii) să se dezvolte cu tot ce implică asta, de la taxe la birocrație.
Educația – avem nevoie să învățăm cum să ne adaptăm rapid la lumea de azi, cum să gândim, ce înseamnă politica etc. Nu doar să învățăm pe de rost ca niște roboței. Mentalitatea – ne așteptăm ca cei de sus să nu fie corupți, însă pe de altă parte ni se pare perfect normal să dăm o „mică atenție” pe ici, pe colo. Aș mai adăuga spitalele – sistemul medical din România este grav bolnav.

Parlez-vous français? Alexandra Crișan este global senior brand manager în cadrul gigantului Danone și locuiește astăzi la Paris, capitala Franței și una dintre cele mai iubite urbe din lume, supranumită Orașul Luminilor sau cel mai romantic loc de pe pământ. Pentru un locuitor al orașului însă, lucrurile arată un pic diferit față de un turist.
„Traficul e cam la fel (ca în București – n.red.), dar în Paris foarte mulți oameni nu au mașină”, spune executivul român. E totodată mult mai greu să găsești loc de parcare, însă transportul public este foarte eficient. „În România, pe de altă parte, mi se pare că e mai ușor să fii pieton, pentru că mașinile opresc la trecere. În Paris e un fel de luptă − dacă ai tupeu, treci strada, dacă nu, mai aștepți puțin.”

Mai mult, cafeaua e mai bună la București, însă Parisul compensează din plin când vine vorba de pâine, brânză și vin. Și totuși, cum a ajuns Alexandra Crișan să locuiască la Paris? A absolvit ASE-ul, Facultatea de Marketing, și are un master tot în marketing de la aceeași universitate. A început să lucreze în timpul facultății, când avea 21 de ani. „Voiam încă de pe atunci să îmi construiesc o carieră, așa că am zis că e cel mai bine dacă încep direct în domeniul marketing.“
A început întâi part-time, apoi full-time, la o companie de cercetare de piață. După doi ani a plecat pentru șase luni în Spania cu programul Erasmus. Iar când s-a întors, a început să lucreze pentru producătorul francez de lactate Danone, un gigant cu prezență mondială și un nume de top pe piața românească de profil. „Luna asta sărbătoresc 9 ani (de când lucrez pentru Danone – n.red.). Inițial, credeam că după maximum doi ani voi schimba compania, însă nu am avut de ce. Mereu am găsit noi provocări, care m-au ajutat să mă dezvolt.” A început ca marketing trainee, a devenit apoi junior brand manager și a crescut ulterior până la rolul de senior brand manager al echipei de la București.

„Una dintre provocările pe care mi le doream era să lucrez în străinătate. Iar Danone m-a adus în 2015 la Paris, unde este sediul central al companiei.” Motivul plecării, după cum spune chiar ea, nu a fost faptul că nu îi placea viața de la București. „Motivul este că de mică mi-am dorit să îmi lărgesc perspectiva, să văd cum locuiesc alți oameni din jurul lumii. Călătoriile mele nu se vor opri în Franța. Acum ne facem planuri să ne mutăm în Africa anul viitor.” După trei ani în echipa internațională a Danone, Alexandra Crișan afirmă că a dorit să se întoarcă într-o echipă locală. „Munca și atmosfera sunt diferite între cele două posturi.” Astfel, din octombrie anul trecut s-a mutat pe un post local, unde se ocupă de tot ce înseamnă marketing pentru brandurile Actimel și Danacol pentru piața din Franța. „Am o echipă tânără, supermotivată și lucrăm bine împreună.” Vorbește în franceză toată ziua. „La început mai bâlbâit, azi mai cursiv.”

Vladimir Soare
Funcție: general manager al departamentului financiar pentru regiunea China de Vest Kuehne + Nagel
Oraș de reședință: Chengdu, China

De ce anume vă e cel mai dor din România?
Foarte mult îmi este dor de familie, iar jobul și locația mă țin foarte ocupat. Nu reușesc să ajung în țară decât o dată pe an, în perioada sărbătorilor de iarnă, chiar și atunci fiind foarte ocupat. În China, Crăciunul și Anul Nou nu se sărbătoresc, perioada sărbătorilor noastre fiind foarte încărcată pentru ei. Mâncarea este un alt lucru de care mi-e dor. Totuși, scena culinară în provincia Sichuan este fantastică, toată mâncarea fiind tradițional picantă și foarte gustoasă.

Dar, la polul opus, cel mai puțin dor?
Principalul lucru de care nu îmi este dor este lipsa desăvârșită a infrastructurii. Este unul din lucrurile care consumă cel mai mult timp și cei mai mulți nervi.

Spuneți-mi trei lucruri care ar trebui îmbunătățite în România.
¬Infrastructura în primul și în primul rând. Nicio țară nu se poate dezvolta fără o infrastructură decentă, investițiile se opresc când nu există infrastructură și din păcate nu suntem încă la nivelul de a fi o economie bazată strict pe servicii.
¬Mediul de business. Țările din vest s-au dezvoltat atât prin încurajarea întreprinderilor mici și mijlocii locale, cât și a politicilor de taxare transparente. În România, totul se face încă după ureche, iar legile sunt scrise în așa fel încât să fie interpretate, totul contribuind la un mediu de business haotic.
¬Sistemul de educație (în special cel universitar). În domeniul financiar, țările din vest și chiar și cele precum China pun accent foarte mult pe practică. Majoritatea  studenților care ies pe piața muncii au deja o imagine clară asupra parcursului în carieră, cât și asupra a ceea ce înseamnă meseria lor. În România, accentul este pus pe teorie, iar mulți dintre profesorii universitari nu au călcat pragul unei companii și reprezintă în general cu totul alte generații.

Vântul carierei bate dinspre est: Vladimir Soare locuiește la capătul celălalt al lumii, în zona de vest a Chinei, mai exact în Chengdu, unde lucrează pentru compania de logistică Kuehne + Nagel. Spune că nu se gândește să se întoarcă în România, cel puțin nu momentan. Iar dacă ar face-o, ar fi tot în postura de angajat, pentru că mediul antreprenorial nu este prea prietenos cu începătorii. „Ultima oară am fost în România în decembrie anul trecut. Din păcate, de când am plecat, nu pot spune că s-a schimbat nimic important. Dacă vreodată m-aș întoarce în țară, aș face-o ca angajat. Mediul antreprenorial în România este foarte controlat și bazat foarte mult pe relații, lucru ce nu cred că se va schimba prea curând”, spune executivul român, care ocupă poziția de general manager al departamentului financiar al regiunii China de Vest, cu sediul in Chengdu, pentru Kuehne + Nagel.

După cum spune chiar el, a avut, ca mulți alții de vârsta sa, câteva joburi în timpul facultății, inclusiv în call center și în zona de suport tehnic. „Dar cariera propriu-zisă a început-o în 2011, ca junior associate pentru PricewaterhouseCoopers (PwC), în departamentul de audit extern”, spune el. Cu toate că a început poate mai târziu decât generația sa, concentrându-se până atunci asupra studiilor, după cum spune chiar el, este foarte greu să fii pregătit pentru ceea ce înseamnă muncă într-un Big 4, „sistemul nostru universitar de învățământ nefiind axat pe practică, ci doar multă teorie. Din fericire, PwC este un foarte bun formator, beneficiind de cursuri precum ACCA (Association of Chartered Certified Accountants) cât și de o foarte bună dezvoltare practică.”

După aproximativ doi ani, a avansat în poziția de senior associate, de data această în Zürich, Elveția. „În ianuarie 2013, aflându-mă în al doilea an de juniorat în PwC, am fost selectat pentru un secondment de trei luni în Elveția.” Atunci a realizat pentru prima oară, din punct de vedere profesional și nu numai, diferența dintre vest și România. „Mentalitățile sunt complet diferite, vestul apreciază și răsplătește munca și dedicarea, pe când în România cariera se bazează foarte mult pe relații și familie, încă nu suntem obișnuiți cu un sistem de meritocrație adevărat. Totul funcționează (în Occident – n.red.) cum ar trebui, de la sistemul de educație la cel de sănătate, infrastructură și așa mai departe.”

După cele trei luni petrecute în Elveția, a decis că acesta este drumul potrivit pentru el, atât profesional cât și personal, și a aplicat pentru o poziție permanentă, mutându-se în Elveția în septembrie 2013. Deoarece poziția din Elveția era legată de auditul firmelor de asigurare și reasigurare, domeniu cu care nu era foarte familiar și care nu îl atrăgea în mod special, a decis să părăsească Big 4 pentru o poziție de corporate auditor în domeniul logisticii, pentru Kuehne + Nagel. A venit apoi episodul China. „Următorii aproximativ doi ani (la Kuehne + Nagel – n.red.) i-am petrecut călătorind în diferitele sedii globale ale firmei, fiind expus la modul de business al unei companii nemțești de acest calibru (cu afaceri anuale de circa 20 de miliarde de euro – n.red.) în diverse zone ale lumii, cât și la oameni din domeniul financiar care m-au ajutat în a-mi forma o imagine clară a profilului profesional pe care vreau să îl urmez.”

Poziția de regional controller pentru Asia de Nord era liberă, așa că acesta a fost următorul pas pe care-l avea în minte executivul român. Și astfel a părăsit Elveția pentru Shanghai, China. Un an mai târziu, datorită rezultatelor, a fost ales ca general manager al departamentului financiar al nou createi regiuni China de Vest, cu sediul în Chengdu, poziție în care se află în prezent. „Ca responsabilitate generală, jobul meu presupune managementul financiar al Chinei de Vest, precum analiză financiară, bugetare, planificarea cash-flow-ului și investițiile.” El lucrează îndeaproape cu directorul general al regiunii și cu ceilalți manageri operaționali pentru a asigura o funcționare cât mai eficientă din punct de vedere financiar (managementul clienților, furnizorilor, taxele locale).

Cristina Chelărescu
Funcție: cofondator SANE arhictecture
Oraș de reședință: Paris, Franța

Ce presupune jobul dvs. actual și cum arată o zi obișnuită din viața dvs.?
În unele zile merg la biroul nostru din arondismentul 20, aproape de Place Gambetta, Paris, unde împreună cu echipa SANE, pe care am construit-o în această perioadă, lucrăm la concursuri sau pentru proiectele pe care le avem în curs. 
Dacă suntem implicați în proiecte mai mari, care necesită echipe mai complexe, lucrăm împreună cu agențiile partenerilor cu care colaborăm în mod obișnuit, X-TU architecture și Clement Blanchet Architecture (fostă OMA France).  

Spuneți-mi trei lucruri care ar trebui îmbunătățite în România
Ar trebui să se privilegieze consolidarea și profesionalizarea unor instituții care să funcționeze ca reper și care să atenueze senzația de instabilitate. Ordinul Arhitecților este un exemplu bun de instituție care poate schimba România în bine.
Mai mult, ar trebui să înceapă să ni se pară inacceptabil să nu fim conduși de cei mai buni dintre noi.  Ar trebui să luptăm pentru o coeziune mai mare în societate și în profesii. Neo-liberalismul anilor de tranziție a generat inegalități prea mari (un copil de la țară are în zilele noastre doar 2% șanse să facă o facultate). Dezvoltarea României nu se poate realiza indvidual, oamenii trebuie să reînvețe să aibă încredere unii în alții. Și această încredere nu se poate dezvolta decât dacă construim instituții puternice și profesionalizate care să sancționeze derapajele și care să ofere repere reale de valori la care să se poată raporta toată lumea. Dacă aș căuta cuvinte cheie, ar fi: încredere, bunăvoință și colaborare.

Cum e traficul în România față de unde locuiți? Dar cafeaua și scena culinară?
La Paris nu am mașină și nu cunosc pe nimeni care să aibă. La primul meu loc de muncă, din 13 asociați, doar unul avea mașină, un Citroën vechi de colecție. Restul, inclusiv cel mai în vârstă dintre ei (care avea peste 80 de ani), veneau la birou cu metroul sau cu bicicleta. Dar Parisul are un angajament real pentru reducerea poluării, autobuzele funcționează bine pe benzi dedicate, metrourile vin des și stațiile sunt aproape una de alta. 
Pe vremea când eram studentă, timpul necesar să ajung la Universitate la cursuri era același dacă mergeam pe jos, cu mașina sau cu metroul, din cauza legăturilor proaste. Doar investiția inteligentă a autorităților în mijloacele de transport va echilibra traficul și va rezolva problema parcărilor în București.
Cafeaua mi s-a părut întotdeauna mai bună la București decât la Paris. Cred că apropierea de Orient a setat niște standarde mai ridicate pentru calitatea cafelei în România. Chiar și bunica mea, dintr-un sat din Oltenia, avea propria rețetă și o pasiune reală pentru cafea. Scena culinară din România are o oarecare simplitate față de Paris, firească de altfel ca urmare a diferențelor economice, dar e vibrantă și creativă.

Cei care vor să schimbe lumea: Cristina Chelărescu a plecat din țară în 2009, pentru că după doi ani de experiență locală a înțeles că lucrând la nivel internațional va găsi orizonturi mai largi de dezvoltare și va putea învăța mai mult. Astăzi locuiește la Paris, unde este partener fondator al biroului de arhitectură SANE architecture.
„Am terminat Facultatea de Arhitectură în cadrul UAUIM − Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu – în 2007. Am lucrat o perioadă de aproape doi ani într-o firmă mică din România (DaSein Architecture) cu niște oameni extrem de pasionați, de la care am învățat foarte mult. În 2009 m-am mutat la Paris, unde am lucrat pentru câțiva arhitecți cunoscuți internațional”, povestește ea. În paralel, împreună cu asociatul său Traian Bompa, participa la concursuri deschise, singurele la care aveau acces atunci. A fost o perioadă destul de intensă, în care a învățat enorm, după cum spune chiar ea. „În timpul săptămânii lucram în agențiile la care eram angajați − în mare parte la concursuri internaționale; serile și în weekend lucram la concursuri în nume propriu.”

Primul semn că ritmul acesta de muncă era justificat a venit în 2013, când au câștigat locul 2 la concursul internațional pentru Muzeul Antichităților Submarine din Pireu, Grecia. Tot în 2013 au fondat agenția SANE architecture și au continuat participarea la concursuri internaționale. „În 2015, propunerea noastră pentru extinderea monumentului brutalist Preston Bus Station (din Manchester, Marea Britanie) a câștigat locul 2, iar un an mai târziu am fost finaliști la concursul internațional Moscow Metro Station pentru amenajarea unei stații de metrou din Moscova.” Mai mult, în 2014 și 2015 proiectele biroului de arhitectură fondat de Cristina Chelărescu și partenerul său au primit premii pentru inovație la MIPIM Future Project Awards la categoriile Office și Cultural Regeneration în cadrul salonului Le Marché international des professionnels de l’immobilier de la Cannes.

„Recent am fost finaliști la apelul la inovație Inventons la Metropole du Grand Paris împotriva unor firme internaționale importante ca MVRDV, Manuelle Gautrand Architecture și AS Architecture Studio. Noi am venit cu o soluție de finanțare inovativă pentru proiecte rezidențiale.” Nu se gândește să se întoarcă în țară, deși îi e dor de familie și de prieteni. Vine destul de des încât să nu fie cu adevărat o problemă. Mai mult, spune că nu îi e dor de lipsa de respect a oamenilor pentru profesioniști; de diluarea specializărilor; de lipsa de încredere în sistem, având ca efect izolarea fiecărui individ care trebuie să înțeleagă singur în ce profesionist poate avea încredere, cine ce trebuie să facă, cine pentru ce este responsabil.
„Se creează un mediu instabil și bănuitor care te extenuează. Mai mult, dincolo de administrația mai prietenoasă și de clienții mai educați, Parisul ne oferă accesul la un know-how superior din partea colaboratorilor obișnuiți ai arhitecților (economiști, ingineri, scenografi), dar și posibilitatea unor proiecte cu o preocupare deosebită pentru dezvoltarea durabilă și tehnologiile verzi.”

Totuși, în ultimul an, ea și partenerul său au fost implicați în câteva studii și proiecte în București, Satu Mare și Târgu-Mureș, așa că au pășit pe pământ românesc o dată la două luni sau chiar mai des. „Nu știu dacă se consideră o revenire, dar adevărul este că am fost foarte fericită să văd că ceea ce am învățat până acum e apreciat și acasă.”
De altfel, remarcă la România o serie de schimbări în ultimii ani, o preocupare mai mare pentru implicarea în politică, în activități sociale. „Este probabil efectul faptului că generația mea, care a prins mai puțin sau deloc din comunism, își dorește mai multă responsabilitate și un cuvânt de spus în dezvoltarea societății.”
Și totuși, concentrarea SANE architecture nu este doar pe România, pentru că asta ar limita activitatea agenției. De altfel, compania s-a implicat recent într-o serie de proiecte comerciale de scară mare la Geneva și în China împreună cu X.TU architects. Mai mult, pe piețe dezvoltate din Occident, cum este cazul Franței, există accesul la comenzi publice (școli, spitale, campusuri universitare, clădiri administrative și culturale, infrastructură). „În Franța aceste comenzi sunt foarte concurențiale, dar deschise și accesibile (aproximativ 50% din piața proiectelor de arhitectură), pe când în România sunt complet inexistente. Lipsa de acces deschis și corect la comanda publică este o pierdere reală pentru arhitectură, dar și pentru societatea românească în general.”

Raul Mândru
Funcție: partener și creative director al RXM Creative
Oraș de reședință: New York, SUA

De ce vă e cel mai dor din România?
De o cină la Coliba Haiducilor în Poiana Brașov, după o zi de snowboard cu părinții și fratele meu.

Ce s-a schimbat de când ați plecat?
Cred că s-a schimbat foarte mult interesul și implicarea directă a tinerilor în politică.

Cum e traficul în România față de New York? Dar cafeaua și scena culinară?
Traficul e obositor peste tot, dar prefer să ascult un audiobook (în prezent „Never Split the Difference” de Chris Voss) și trece timpul. Metroul e cel mai eficient mijloc de transport la New York, dar cel din București e puțin mai curat și mai pus la punct. Când ne e dor de mâncarea românească, mergem în Queens la o ciorbă de burtă și la o savarină la Niță.

O lume creativă și interconectată: Raul Mândru locuiește în „centrul universului”. Există puține locuri în lume care să fi primit la fel de multe apelative ca New Yorkul, de la Orașul care nu doarme niciodată, la Gotham și de la Marele Măr (Big Apple), la New Amsterdam. El a fondat în urmă cu patru ani, alături de un alt român, o agenție de creație printre ai cărei clienți se numără giganți precum Ray-Ban, Under Armour, Tabasco, Christian Louboutin.
Cum a ajuns aici? Povestea începe acum aproape un deceniu, însă pentru a o înțelege pe deplin trebuie să facem o călătorie chiar mai îndepărtată în timp. „Încă din timpul liceului, pe care l-am absolvit la Brașov, am lucrat în diferite firme de print și web design locale, după care am continuat cu Facultatea de Design la Dortmund, în Germania”, își amintește antreprenorul.

Din al doilea an de facultate a început să lucreze pentru grupul de comunicare Ogilvy la Düsseldorf, ca art director, iar după câțiva ani a câștigat primul leu de aur la Cannes, unul dintre cele mai prestigioase premii din industrie. Circa patru ani mai târziu, în toamna lui 2009, a fost promovat la biroul Ogilvy din New York, iar după ceva timp a început să lucreze pentru agenția 360i împreună cu alți doi români − Mihai Botărel și Mihnea Gheorghiu. În 2014 a deschis agenția de creație RXM Creative New York împreună cu Mihai Botărel; în prezent este cofondator și director de creație al companiei.
A plecat din România la vârsta de 19 ani, în 2003, ca să înceapă facultatea, dar se întoarce în țară cam de două ori pe an ca să își viziteze familia și prietenii, dar și pentru diferite proiecte.

„Nu mă văd mutându-mă complet înapoi deocamdată, poate în viitor. Colaborez în prezent cu firme din România ca antreprenor și consultant și încerc să mă port frumos în caz că trebuie să mă angajeze vreodată.”
Fiind încă în contact cu piața locală, Raul Mândru este de părere că trebuie să se vorbească mai mult de lucrurile pozitive care se întamplă în România. El vede țara ca pe o comunitate de oameni talentați care îi inspiră pe cei din jur să devină mai buni și mai creativi. „Câteva exemple sunt ințiative ca podcast-ul lui Silviu Tolu în care români deosebiți sunt invitati să-și spună povestea, programe ca Lady Steps (seminarii inspiraționale unde speakerii sunt femei de top din industriile creative – n.red.), precum și artiștii din jurul proiectului The Endless Column de pe Instagram (un omagiu adus operei cu același nume a lui Constantin Brâncuși – n.red.). Cu cât suntem mai conectați, cu atât putem să realizăm lucruri extraordinare indiferent dacă suntem la București, Londra sau New York.”

Dragoș Constantinescu
Funcție: area director Central Europe
North British American Tobacco
Oraș de reședință: Varșovia, Polonia

De ce anume vă e cel mai dor din România? De familie și prieteni sunt răspunsurile evidente. Pe lângă asta, cred că îmi e dor să trăiesc într-o țară unde chiar să îmi pese continuu de ce se întâmplă în jur cu economia, societatea, valorile umane și așa mai departe. Eu am locuit până acum în opt țări și deși îți creezi puține rădăcini peste tot, niciodată pentru mine nu vor putea fi la fel de adânci ca și cele pentru România.

Dar, la polul opus, cel mai puțin dor?
De infrastructură.

Cum e traficul în România față de unde locuiți? Dar cafeaua și scena culinară?
Traficul din România și mai ales din București este incomparabil mai aglomerat și greoi decât cel din Polonia. Partea pozitivă este că Polonia a reușit într-o perioadă de nici zece ani să treacă de la o infrastructră poate chiar inferioară celei a României la una net superioară multor țări din Europa de Vest. Deci se poate și de ce nu am realiza și noi același lucru? Cafeaua, scena culinară și viața socială în general sunt forte bune în România. Poate sunt eu puțin subiectiv, ca român, dar la capitolul HoReCa aș putea spune că suntem foarte aproape de top în Europa.

Cu gândul acasă: Dragoș Constantinescu a plecat din România în 1998, la vârsta de 18 ani, pentru a studia în Olanda. De atunci s-a întors în vizită, însă cariera și-a construit-o pe piețele străine, astăzi fiind responsabil pentru businessul producătorului de țigarete British American Tobacco (BAT) din Europa Centrală și de Nord, respectiv Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria și Țările Baltice.

„Am plecat să studiez în Olanda când aveam 18 ani. Părinții mei au considerat că aș beneficia de o educație (mai bună – n.red.) într-o țară cu o lungă istorie în business și comerț, iar expunerea la o cultură total diferită de cea din România m-ar putea ajuta să mă dezvolt într-o manieră mai completă. Deși e greu să nu locuiești în țara ta de atâția ani, aș putea spune că părinții au avut dreptate”, spune executivul care acum coordonează din Varșovia, capitala Poloniei businessul BAT din regiunea Europa Centrală și de Nord.

Uitându-se în urmă, spune că în 2002 a început cu adevărat să-și contureze cariera, mai exact la câteva săptămâni după terminarea facultății, când a devenit finance management trainee la British American Tobacco Olanda.
„De acolo am trecut și progresat printr-o varietate de poziții, în finanțe în Belgia, Marea Britanie, Olanda din nou, apoi am devenit director financiar pentru British American Tobacco (BAT) Polonia la începutul lui 2012.” Acesta a fost unul dintre rolurile definitorii ale carierei sale, având oportunitatea de a participa și a conduce un proiect prin care compania s-a transformat total, trecând la un model de distribuție directă. Mai exact, într-o perioadă de doar nouă luni de zile a trebuit să se redefinească toată maniera de lucru a companiei, ceea ce a însemnat „o perioadă intensă, dar plină de provocări și satisfacții”.

În septembrie 2014 s-a mutat în Suedia ca director general pentru businessul BAT din Suedia și Norvegia. Nici doi ani mai târziu, în ianuarie 2016, a devenit director general al aceleiași companii în Polonia, iar din septembrie 2017 deține funcția actuală, mai exact a preluat pe lângă Polonia responsabilitatea de a conduce businessul BAT din încă șase țări din Europa Centrală − Cehia, Slovacia, Ungaria, Lituania, Letonia și Estonia. „Este un job foarte dinamic într-o regiune geografică foarte dinamică, iar businessul se dezvoltă foarte rapid, ajutat și de continua îmbunătățire a situației economice din zonă.” Executivul român mai spune că în acest moment industria tutunului trece printr-o transformare masivă, încercând să ofere consumatorilor de țigări produse alternative. „Pentru mine este foarte important să mențin continuu contact cu oamenii care implementează (schimbările – n.red.) zi de zi și care au ajutat la definirea ei (industriei – n.red.). Bineînțeles că sunt foarte multe întâlniri formale, cu obiective clare, procese, un pic de birocrație și așa mai departe, dar pentru mine este extrem de important ca zilnic să îmi fac timp pentru discuții informale, „la o cafea, cu cât mai mulți colegi de diverse niveluri de senioritate în companie.”

Asta îl ajută să înțeleagă ce se întâmplă în realitate, ce ar putea fi îmbunătățit, și astfel colectează idei pentru viitor. De asemenea, Dragoș Constantinescu este de părere că această abordare ajută la consolidarea relațiilor din companie. Seara, când nu călătorește, încearcă mereu să facă puțin sport, pentru că proverbul „mens sana in corpore sano” (minte sănătoasă în corp sănătos) a fost probat de multe ori. Și pentru că a venit vorba de călătorii, în România a venit ultima dată acum două luni. Vine cam de 6-7 ori pe an. „Sunt destul de conectat la ce se întâmplă. România s-a dezvoltat enorm față de 1998, când am plecat eu, deci cu multe lucruri putem să ne mândrim. Dar dacă mă uit la dezvoltarea Poloniei, de exemplu, în aceeași perioadă, este clar că România are un potențial mult mai mare decât nivelul la care este astăzi.”

La întrebarea dacă se gândește să se întoarcă în România, răspunsul este simplu. „Mereu.” După cum spune chiar el, de-a lungul timpului mereu și-a dorit să se întoarcă acasă cândva în viitor. Și acesta rămâne încă un obiectiv.
„Până acum nu s-a întâmplat acest lucru, dar sunt convins că la momentul potrivit se va întâmpla. Viața e plină de surprize, deci vom vedea când și cum.”

Dan Oancea
Funcție: regional head of business development și marketing CEE pentru NextAtlas
Oraș de reședință: München, Germania

Când ați plecat din țară și de ce?
Prima destinație a fost la sediul din Londra al companiei BAT, unde am fost trimis pentru a mă alătura echipei globale de marketing a mărcii Kent, după lansarea de succes a aceluiași brand în România.

Vă gândiți să vă întoarceți în țară?
Nu m-am gândit încă la această alternativă, dar nu știi niciodată unde te duce destinul, mai ales când ultimii
20 de ani îi trăiești mutându-te în șase țări de pe două continente.

De ce anume vă e cel mai dor din România? Dar cel mai puțin dor?
Mi-e dor de locurile superbe pe care le are România și de care mă leagă multe amintiri de neuitat. La polul opus, cel mai puțin dor mi-e de acele atitudini și obiceiuri care nu ne fac chiar cea mai mare cinste. Ar trebui să învățăm să ascultăm mai mult și mai bine, să etichetăm mai rar și să fim mai putin hiper-critici la adresa altora din jurul nostru. Ar trebui să analizăm mai mult cum ne putem schimba fiecare dintre noi, pentru a reveni la normalitate.
Și să nu uităm că nu este întotdeauna vorba de persoana noastră, ci de „noi toți” și grupul mai mare din care facem parte.

20 de ani, 6 țări și 2 continente: Dan Oancea spune despre sine că se află la jumătatea unei cariere pline, în care „navighează” de peste 20 de ani. A început această călătorie de la „cel mai junior” rol în departamentul de marketing, a trecut apoi prin diferite niveluri, ajungând de la responsabilități regionale și globale, până la roluri manageriale și de CEO. De mai puțin de doi ani s-a mutat la München, în Germania, și s-a alăturat unui start-up în zona aplicațiilor digitale care folosesc inteligența artificială pentru a identifica noile tendințe și nevoi ale consumatorilor.

„Este o aventură (cariera sa – n.red.) pe care am început-o în România în industria tutunului, alături de JTI și BAT, continuată în Marea Britanie. A urmat apoi regiunea adriatică cu Coca-Cola Company.” După aceea a trecut în altă barcă, mai exact în zona de creativitate a industriei de comunicare și marketing, angajându-se în cadrul Ogilvy Group, pentru care a activat în piețe ca Rusia, Franța și Coreea de Sud. De altfel, în perioada 2013-2015 a fost CEO al Ogilvy pe piața de Coreea de Sud, potrivit profilului său de pe rețeaua de socializare de business LinkedIn. „A fost și continuă să fie un permanent proces de reinventare și trecere de la un marketer rebel la un constructor de mărci puternice. Am trecut de la a face lucrurile în «stilul meu», la a face lucrurile cu un scop «mai mare».” Spune că își dezvoltă în continuare cariera în spiritul credinței că „cel mai important este ce lăsăm în urma noastră și cât de mult reușim să îi inspirăm pe cei cu care interacționăm și pe care încercăm, într-un fel sau altul, să îi influențăm”.

În acest spirit, s-a reîntors în Europa și s-a alăturat NextAtlas, un start-up din zona aplicațiilor digitale care folosesc inteligența artificială pentru a identifica noile tendințe și nevoi ale consumatorilor. Executivul ocupă poziția de regional head of business development și marketing pentru regiunea Europei Centrale și de Est, conform LinkedIn. „Este o experiență incredibilă, mai ales datorită modelului de business care este total diferit de cel al corporațiilor tradiționale și multinaționale și nu în ultimul rând datorită interacțiunii aproape în exclusivitate cu generația Millennials. Acest lucru i-a oferit și șansa de a-și concretiza și o dorință mai veche, după cum spune chiar el, de a împărtăși cu noua generație cunoștințele și experiența pe care le-a acumulat în acești ani. „Am început, ca hobby, să predau anumite discipline din domeniul comunicării, în cadrul Universității EU München.” În restul timpului, executivul spune că vrea să trăiască o „viață plină” – iar aceasta include de la scrierea de postări de pe Instagram, până la berea cu prietenii doar pentru a se relaxa și la momentele când se uită la televizor alături de familie. Amintește și zilele în care predă cursuri la universitate. „Toate lucrurile pe care le-am menționat mă ajută să mă relaxez și să mă simt fericit, ceea ce ameliorează stresul.” În concluzie, jobul pentru un start-up este despre a trăi suișurile și coborâșurile businessului – atât zilnic, cât și de-a lungul timpului. 

Adrian Vasiliu
Funcție: general manager Orientul Mijlociu și Africa pentru Johnson & Johnson Vision Care
Oraș de reședință: Dubai, Emiratele Arabe Unite

De ce anume vă e cel mai dor din România?
De familia și prietenii rămăși în țară. De aceea, fiecare reîntoarcere în țară este foarte aglomerată, încercând să revăd și să mă reconectez cu cât mai mulți oameni apropiați. 

Dar, la polul opus, cel mai puțin dor?
Nu am lucruri sau obiceiuri care îmi displac și care sunt specifice doar României. Atitudinile sau situațiile neplăcute nu au frontiere, pot fi mai prezente totuși într-un anumit context sau moment dat. În plus, atunci când sunt legate de țara ta, te dor mai tare. Trebuie să te comporți civilizat și responsabil oriunde te-ai afla și să-i ferești pe cât posibil pe cei dragi ție de răul care există peste tot în lume.

Spuneți-mi trei lucruri care ar trebui îmbunătătitțe în România
În primul rând sistemul educațional, pentru că de acolo începe totul, dacă dorim să construim o societate bazată pe meritocrație și valori comune. Sistemul de sănătate îmi vine imediat după aceea în minte, în special din cauza experienței avute în România, precum și datorită posibilității pe care o am în poziția actuală de a compara diverse sisteme de sănătate din lumea întreagă. Protecția mediului înconjurător încheie acest clasament restrictiv, pentru că sunt multe alte lucruri de îmbunătățit în țara noastră. Pe de altă parte, aș dori să subliniez că aceste trei lucruri nu sunt specifice României, toate țările lumii sunt confruntate cu aceste provocări și sunt capabile să le răspundă în măsură diferită. Nu există țări imune la provocările societății contemporane: capacitatea de a le răspunde pozitiv este ceea ce face diferența între diversele grade de dezvoltare ale unei țări anume.

Un portofoliu cât jumătate de lume: Au trecut deja 23 de ani de când executivul român Adrian Vasiliu lucrează în diverse companii multinaționale − fie în România, fie în străinătate. Prima relocare în afara granițelor țării avea loc în 2005, însă de atunci cariera l-a mai adus înapoi de câteva ori. Acum locuiește în Dubai și se ocupă de un portofoliu de peste 100 de țări, din poziția sa de responsabil pentru divizia de dispozitive medicale pentru îngrijirea și corectarea vederii a gigantului american Johnson & Johnson.

„Mi-am început cariera la Procter & Gamble (FMCG), am continuat mai apoi la Diageo (companie domeniul băuturilor alcoolice), Nestlé (FMCG), GlaxoSmithKline (farma și FMCG) și acum la Johnson & Johnson (farma și FMCG).” Așa rezumă executivul cariera sa de aproape un sfert de secol. Mai exact, a acumulat experiență în industria produselor de larg consum, a produselor farmaceutice, iar acum în cea a dispozitivelor medicale.
„Am început să lucrez încă din perioada studenției, în departamentul comercial, promovând produsele P&G în jumătate din București, către diverse magazine de cartier, preponderente (în comerțul românesc – n.red.) în perioada premergătoare marilor lanțuri comerciale internaționale.” Și-a continuat cariera coordonând prima echipă de key accounts a P&G pentru zona balcanică, apoi conducând departamentul de strategie și planificare comercială. Au urmat ulterior o serie de poziții de director general în afara țării și în țară −  în Europa, Africa și Orientul Mijlociu − pentru companiile și industriile sus-menționate.

„În clipa de față sunt responsabil pentru divizia de dispozitive medicale pentru îngrijirea și corectarea vederii a companiei Johnson & Johnson pentru zona Orientul Mijlociu și Africa și locuiesc în Dubai.” Prima relocare în afară României a avut loc în 2005, în Elveția, la sediul P&G din Geneva. „Plecarea mea din țară are legătură cu dezvoltarea carierei și nu s-a dorit niciodată a fi definitivă.” Pe de altă parte, după cum recunoaște chiar el, pentru cineva cu profilul și experiența sa profesională, există mult mai multe oportunități internaționale de dezvoltare a carierei decât cele oferite doar de piața muncii din România. „Doresc să continuu să îmi dezvolt cariera pe plan internațional, inclusiv în România, iar în acest sens am preferințe, dar nu am restricții personale pentru nicio țară anume, cu excepția celor marcate de războaie sau crize interne severe.” În ultimii 13 ani, Adrian Vasiliu s-a întors de două ori să lucreze în România, cu Diageo și GSK, și, spune el, este posibil să se întâmple același lucru și în viitor. Timp de un an, între 2014 și 2015, el a condus din poziția de general manager distribuitorul de medicamente al GSK din România, vândut ulterior.

Deși apoi cariera l-a purtat către Orientul Mijlociu și Africa, se întoarce periodic în țară. Ultima dată a venit în iunie și afirmă că se va întoarce în luna noiembrie a acestui an. Vine cam de două-trei ori pe an acasă, așa că „schimbările care au loc le percep gradual, rămânând destul de conectat la ceea ce se întâmplă în România”.
Când vine vorba despre întoarcerea pe termen mai lung în țară, Adrian Vasiliu spune că cel mai probabil ar face-o, dar tot ca angajat, nu ca antreprenor, deși filosofia sa de lucru este aceea de a-și păstra spiritul antreprenorial și a considera fiecare afacere pe care o conduce ca propria lui afacere. Momentan însă, el locuiește în Dubai (Emiratele Arabe Unite), un oraș al viitorului. Care sunt diferențele dintre cele două piețe?

„Orașul Dubai se bucură de una dintre cele mai bune infrastructuri rutiere din lume, iar transportul terestru se face aproape exclusiv pe autostrăzi și șosele.” Clima joacă și ea un rol important, mersul pe jos nu este popular, aproape toată lumea conduce o mașină. Și totuși, traficul din Dubai este incomparabil mai bun decât cel din București, spune executivul. „Pe de altă parte, când vin în țară mă deplasez în special pe jos și îmi face mare plăcere să bat orașul la pas, indiferent de anotimp.” Dubaiul este un oraș turistic prin excelență, a patra destinație turistică urbană a lumii, după Bangkok, Paris și Londra, așa că scena culinară este extrem de diversă. Găsești o ofertă consistentă pentru toate gusturile și buzunarele, cu influențe din toate colțurile lumii, remarcă Vasiliu.

„Serviciile oferite sunt, de asemenea, excepționale, clientul este peste tot pe primul loc și întotdeauna are dreptate.” Bucureștiul este mult mai puțin turistic, prin comparație, dar are suficiente restaurante unde se mănâncă foarte bine, alături de prieteni dragi. Dar experiența lui Adrian Vasiliu nu se limitează la cele două țări amintite − Emiratele Arabe Unite și România. „Îmi desfășor activitatea într-o zonă geografică largă, cu peste 100 de țări aflate în diverse stadii de dezvoltare, de la cea mai bogată țară din lume (Qatar) la cea mai săracă (Congo).”

Ce presupune jobul său actual? Distribuția și vânzarea de dispozitive medicale pentru îngrijirea și corectarea vederii. Felul în care abordează problemele legate de îngrijirea și corectarea vederii diferă în funcție de situația socio-economică a fiecăreia dintre țări. „Ceea ce rămâne constant este intenția noastră de a pune pacientul pe primul loc, indiferent de situația în care se află.”