„AM SUPRAVIEȚUIT LAGĂRULUI MORȚII”. Cine este românca ce a reușit să scape din ghearele doctorului Josef Mengele: „A fi în Auschwitz era ca și cum ai fi într-un accident de mașină în

Ultima oară când și-a văzut părinții a fost în momentul trierii pe peronul de la Auschwitz. Ținuta identică a celor două surori le-a atras atenția ofițerilor naziști care au remarcat că cele două ar putea fi gemene și, deci, paciente ideale pentru medicul Josef Mengele. “Patru oameni au trebuit să mă țină în timp ce au încins vârful unui instrument ca un stilou deasupra unei flăcări și l-au afundat în cerneală albastră. După aceea au apropiat unealta aceea fierbinte de pielea mea și au început să-mi scrie numărul pe partea exterioară a brațului stâng: A-7063”, își amintește Eva.

“Dr. Mengele apărea la răstimpuri pentru a supraveghea cercetările. Mi-au măsurat capul cu un instrument ca un șubler, format din două piese de metal, pe care le lipeau de țeasta mea și le apropiau, strângându-le tare. Ne-au măsurat lobii urechilor, șaua nasului, mărimea buzelor, lățimea, forma și culoarea ochilor. Au comparat nuanța de albastru a ochilor lui Miriam cu albastrul ochilor mei, folosind o paletă de culori. Au măsurat din nou și din nou. Au petrecut trei ore la o singură ureche. Un fotograf ne făcea poze, iar un artist plastic ne schița. Tehnicieni medicali ne făceau câte cinci-șase radiografii odată. (…) O dată pe săptămână, gemenii aveau privilegiul de a face duș. Fiecare dintre noi a primit o bucată de săpun, iar după ce am ajuns în sala de dușuri uriașă, ne-am scos toate hainele și le-am lăsat într-un morman, pentru a fi dezinfectate. Ulterior, am aflat că substanța chimică folosită pentru dezinfectarea lor, Zyklon B, era una dintre cele trei utilizate pentru gazarea și uciderea oamenilor la Auschwitz. Naziștii combinau Zyklon B, care era produs în granule albastre-cenușii, cu cianură de hidrogen și diatomit, pentru a obține amestecul chimic care extermina în masă. Gazul, amestecat cu mirosul de carne și oase, creau împreună duhoarea pe care o remarcasem din prima zi. Este un miros pe care niciun om nu-l mai poate uita”, povestește românca geamănă care a supraviețuit terorii nazismului.

“Dr. Mengele ne stabilise o rutină pe care o respectam cu strictețe. De trei ori pe săptămână mergeam în laboratoarele din Auschwitz pentru studii intense care ne epuizau, iar în celelalte trei zile mergeam în laboratorul pentru analiza sângelui din Birkenau. În zilele de marți, joi și sâmbătă, mergeam la laboratorul pentru analiza sângelui. Doi oameni lucrau simultan cu fiecare geamăn. Un doctor îmi introducea un ac în brațul stâng pentru a preleva sânge. Extrăgea o eprubetă, apoi mă înțepa din nou. Mă întrebam <Cât sânge pot să pierd?>. Între timp, un alt doctor mă injecta cu ceva în brațul drept. Îmi înfigea cinci ace, fără să-l fi scos nici măcar pe primul. (…) Mai târziu am aflat că dr. Mengele inocula în mod deliberat unor gemeni boli periculoase, ca scarlatina, după care le injecta diverse substanțe pentru a vedea dacă puteau să vindece boala. Unele injecții erau încercări de a schimba culoarea ochilor”, rememorează Eva Mozes Kor, care mărturisește că după mulți ani de la eliberare fetele mai mari aveau să îi povestească faptul că Mengele le dusese într-un laborator și le făcuse transfuzii de la băieți, dorind să descopere o modalitate prin care să transforme fetele în băieți și băieții în fete.

Sora ei a murit în 1995 de o formă rară de cancer, cel mai probabil cauzată de experimentele de la Auschwitz. Eva Mozes este una dintre puținele supraviețuitoare ale Holocaustului. Ambii părinți și două surori mai mari au fost uciși în lagăr. În 1984, a fondat Candles (un acronim pentru Copii ai Auschwitz-ului care au supraviețuit experimentelor de laborator), prin care a reușit să găsească alți 122 de gemeni care au rezistat experimentelor lui Mengele. Prin acestă fundație a încercat să învețe publicul despre Holocaust, dar și despre puterea iertării. A devenit cunoscută în toată lumea după ce și-a făcut publică iertarea față de naziști. Povestea sa a fost explorată mai târziu în documentarul “Iertându-l pe Mengele”.

Informațiile au fost preluate din cartea “Am supraviețuit lagărului morții”, de Eva Mozes Kor și Lisa Rojany Buccieri, disponibilă în România la editura Meteor Press.