Cum a ajuns Andrei Alexandrescu să se facă psiholog după ce a lucrat în diplomație, consultanță de management și risc: Încerc să-i ajut pe oameni să se simtă mai bine în pielea lor și să fie mai încrezători în forțele proprii

Există oameni care își aleg profesia și oameni pe care profesia îi găsește atunci când sunt pregătiți să vadă lumea altfel. Andrei Alexandrescu aparține celei de-a doua categorii. El este un psiholog care a înțeles, întâi pe propria piele, că schimbarea începe cu o întrebare simplă și un adevăr greu de rostit. Iar astăzi, în cabinetul său, fiecare poveste devine un exercițiu de reconstrucție, poate cea mai grea posibilă.

Pentru Andrei Alexandrescu, psihologia nu este doar o profesie, ci un mod de a privi lumea, prin oameni, prin mecanismele care le modelează alegerile, cât și prin forța pe care fiecare o poate redescoperi în sine. Dacă ar rezuma tot ce face într-o frază simplă, ar spune că ajută oamenii „să fie mai încrezători în forțele proprii, să se simtă bine în pielea lor și să construiască viața pe care și-o doresc”.

Dar în spatele acestei simplități se află ani întregi de formare, o combinație între economie, psihologie clinică, coaching sistemic și intervenție cognitiv-comportamentală, plus un parcurs personal care a pornit nu din manuale, ci dintr-o curiozitate timpurie: „Interesul pentru modul în care funcționează oamenii l-am avut de mic copil”. Dar nu l-a recunoscut ca vocație de la început.

A crescut într-o epocă în care mersul la psiholog era stigmatizat, iar el însuși era sceptic. Iar primul contact cu ceea ce avea să devină profesia vieții sale nu a venit din manuale, ci dintr-o tabără. „La 14 ani am început voluntariatul cu copii din medii defavorizate și am văzut cât de importante sunt înțelegerea, contactul interuman și nevoia cât se poate de firească de a fi văzuți, auziți și susținuți.” Totuși, abia în facultatea de economie a apărut declicul. Studiind comportamentul consumatorului, a observat că teoriile nu se potrivesc cu realitatea oamenilor. „Mi-am dat seama foarte repede că oamenii, în general, în orice alt mod, dar nu rațional fac majoritatea alegerilor, guvernați de emoții și convingeri personale.” A început atunci să studieze profiling „pentru a-mi îmbunătăți jocul de poker”, glumește el, „de unde curiozitatea a explodat”.

Citiți continuarea pe www.businessmagazin.ro