Adevărul despre Joseph Goebbels: "Casanova" al naziștilor era obsedat de faptul că Hitler ar fi avut o relație cu soția lui și nu ar fi fost un propagandist atât de mare pe cât s-a presupus

Goebbels era obsedat de faptul că Hitler are o relație cu soția lui, Magda Goebbels, dezvăluie recenta biografie a șefului Propagandei din Germania nazistă, scrisă de Peter Longerich.

Peter Longerich îl descrie în cartea sa pe Goebbels ca fiind un narcisist patologic, care nu avea nicio problemă în a-și înșela partenera, dar care nu putea accepta același lucru din partea acesteia, potrivit dailymail.co.uk.

Goebbels căuta cu disperare compania femeilor și a avut numeroase aventuri, înainte și după ce a cunoscut-o pe Magda, cea care avea să-i devină soție.

El și-a dezvoltat atracția pentru femei mai mari ca vârstă decât el încă din copilărie. La numai 13 ani se simte atras de mama vitregă a unui prieten de-al său. “Erosul se trezește”, relatează Goebbels în jurnalul său.

În adolescență a avut mai multe partenere, chiar mai multe în același timp. “Liesel mă iubește (…) Îmi place Agnes. Se joacă cu mine”, scria Goebbels în jurnal.

Goebbels a cunoscut-o pe cea care avea să-i devină soție, Magda, pe când aceasta lucra în biroul său ca secretară. Ea avea 28 de ani, iar Goebbels era cu cinci ani mai mare, fiind în acel moment liderul din Berlin al Partidului Nazist.

Atracția Magdei pentru Adolf Hitler devine o obsesie pentru Goebbels, care, la un moment dat, scrie în jurnal: “Magda lasă garda jos cu șeful (n.r. – Adolf Hitler). Mă face să sufăr mult. Nu e chiar o doamnă. Mă tem că nu pot fi sigur de loialitatea ei”.

Peter Longerich susține în cartea lui și că Goebbels nu era geniul propagandei naziste pe care l-a crezut toată lumea.

O mare parte din presă era controlată în perioada Germaniei naziste de Otto Dietrich, responsabilul de presă al Reich-ului, cu care Goebbels a avut mai multe dispute violente.

Propaganda în afara Germaniei era în mare parte responsabilitatea lui Alfred Rosenberg, care se ocupa de teritoriile ocupate din est.

Chiar și forțele armate aveau propria lor propagandă, care funcționa independent de Goebbels.

Argumentul suprem pe care Longerich îl aduce în sprijinul teoriei sale, potrivit căreia Goebbels nu era chiar maestrul propagandei în Germania acelor timpuri, este că libertatea de expresie nu exista în acea perioadă în Germania, așa că este greu de imaginat că Goebbels a influențat opinia publică.

De asemenea, Longerich susține că Goebbels nu a fost un personaj atât de important în Germania nazistă pe cât credea el că era. Goebbels nu lua parte la deciziile importante, precum cele privind războiul.