A vrut să-și deschidă un restaurant în regim de franciză, dar costurile erau prea mari așa că și-a lansat propriul brand. Astăzi, restaurantul său îi aduce peste 600.000 de euro

”În primele săptămâni, stăteam în fața locației și nu înțelegeam de ce nu funcționează. La un moment dat treceau doi clienți prin fața restaurantului și spuneau: «Domnule, aici este o măcelărie cu scaune»“, rememorează Dragoș Panait, antreprenorul de 31 de ani care a deschis restaurantul Red Angus Steakhouse, un episod din 2010, când conceptul restaurantelor de acest tip nu era unul cu care consumatorul din Capitală era familiarizat. 

În 2017, restaurantul a generat afaceri de 2,96 milioane de lei; rezultatele pozitive au venit însă după ani de căutări ale antreprenorului care a intrat în afacerea cu restaurante la 24 de ani. ”Experiența mea în HoReCa atunci se rezuma la doi ani petrecuți prin steakhouse-uri pe afară.“ A absolvit facultatea la Viena, în domeniul financiar-bancar, iar timp de doi ani a studiat francizele de restaurant din afara țării, în ideea în care își dorea să aducă un astfel de business în țară. A înțeles însă că acesta presupunea un cost de franciză care pornea de la 150.000 de euro și și-a propus să lanseze propriul brand.

Tot de la începuturi, Dragoș Panaite își amintește că prietenii îl sfătuiau să introducă și alte preparate în meniul restaurantului – pizza, paste – iar ulterior să înceapă să își obișnuiască clienții și cu steakurile argentiniene, din Statele Unite sau Australia. ”Am refuzat de la început să schimb o direcție în care credeam, în baza unui produs ales.“ Așadar, n-a introdus preparatele italienești în meniu, iar în momentul când cineva îi cerea preparate din carne de porc, oferea spre degustare și preparatele din carne de vită, astfel încât clienții să se familiarizeze cu produsul lor principal. Spune că în 2013 a mizat pe o schimbare completă a imaginii restaurantului, iar pentru a ajunge la aceasta s-a axat pe înțelegerea clientului.

Spre exemplu, în urma unui studiu în care și-a notat aspecte legate de caracteristicile celor care intrau în restaurant – cum ar fi ce consumau, cheltuiala medie pe persoană, precum și feedback-ul primit la finalul unei mese – a constatat că principalul său client era bărbat, avea peste 35 de ani, venituri cel puțin medii și îi plăceau lucrurile naturale, dure; totodată a constatat că doamnele care intrau în locație erau destul de puține. ”Nu știam cum să facem să le aducem în restaurant, fiindcă ele influențează mai departe domnii unde să iasă seara.“ Luând în calcul aceste considerente, antreprenorul s-a gândit să reamenajeze spațiul, împreună cu arhitectul Cristian Corvin, specializat pe amenajarea de locații din HoReCa. Au ajuns la un concept care să includă lemn din 1895 pe pereți – material recuperat dintr-un hambar; cărămidă de la 1900 care a fost parte a unei case demolate din Fetești, piese de Harley, un bar care conține fier, lemn și piele, scaune sub formă de șei. Structurat pe două etaje, nimic din amenajarea restaurantului nu a fost ales întâmplător, ci pentru a crea o atmosferă care să-i atragă pe clienți. ”I-am explicat lui Corvin că avem o problemă: nu vin oamenii în restaurant.“

Una dintre soluțiile propuse a fost folosirea culorii bordeaux, agreată de doamne; expunerea culorii este atât de mare, încât este vizibilă de pe orice scaun ar sta clienții. ”După ce am deschis, am refăcut studiile și am avut o creștere de trafic de peste 400%“. Astfel, potrivit lui Neacșu, rezervările sunt făcute acum mai ales de femei. Iar dacă în 2010 80% dintre clienții restaurantului erau expați, în prezent procentul lor este de 45-55%. În restaurant ajung între 3.500 și 4.200 de clienți pe lună, în funcție de sezon. Valoarea cheltuieii medii de persoană este 90-92 de lei; vara, aceasta scade la 85-87 de lei, potrivit antreprenorului. Principalele dificultăți se leagă acum de materia primă, pe care o aduc din Statele Unite, Australia și Argentina. ”Multă lume spune că găsirea personalului este cel mai complicat aspect – e adevărat acest lucru, într-o oarecare măsură, dar cel mai complicat aspect al afacerii pentru noi este aprovizionarea cu materie primă.“

El spune că deși există și pe piața locală ferme care au vaci Angus, calitatea acestora nu este la nivelul celei pe care o caută; ”Nu mă mândresc cu faptul că eu cumpăr din afară. Dacă aș găsi în România, aș cumpăra de aici; nu îmi doresc să import, pentru că astfel am blocaj financiar timp de o lună. Eu plătesc carnea o dată, la livrare, după care țin banii blocați o lună. Dacă am găsi un furnizor local, am comanda o cantitate săptămânală, am achita-o. Dar am acceptat lucrul acesta pentru a menține o calitate constantă. Dacă noi ne schimbăm astăzi calitatea, am pierdut tot, nu avem nicio șansă, mai ales în Centrul Vechi, într-o zonă atât de competitivă.“

Potrivit antreprenorului, costurile materiei prime sunt cu până la 30% mai mari față de cea procurată de la un furnizor local. Dragoș Panait spune că are o părere diferită asupra lipsei de angajați din domeniu, care poate fi adresată prin crearea unui ambient și a unui set de proceduri adecvat. Oferă ca exemplu lansarea din 2012 a unui manual operațional de proceduri standard, lucru care i-a ajutat mult în materie de disciplină și care le-a permis să atragă oameni la fel de disciplinați: ”Ne-au ușurat munca și mai departe au înțeles că fac parte din ceva care nu înseamnă neapărat un restaurant în care stau 3-4 luni de zile, apoi schimbă locația“.

Spune că în selecția angajaților nu contează atât de mult experiența persoanei, cât cariera pe care vor să și-o construiască în domeniu, relevante pentru acest lucru fiind cele cinci persoane care lucrează alături de el din 2010. În 2015, a deschis și restaurantul Beef Club, însă acest a fost închis după un an din cauza unor probleme ale spațiului închiriat. Pentru 2018, și-a propus să caute un alt spațiu pentru extindere. Piața steakhouse-urilor din București este din ce în ce mai efervescentă, cu nume ca VacaMuu (cu două unități steakhouse) și Osho, care și-au dezvoltat afacerile în zona Floreasca a Capitalei.  

Familia lui Dragoș Panait deține, din 2003, hotelul de patru stele Class din apropierea aeroportului Henri Coandă. Operat de firma Cezion Investments, potrivit celor mai recente informații publice disponibile, acesta a generat anul trecut afaceri de 3,3 milioane de lei și are un număr mediu de 30 de angajați. |n prezent antreprenorul lucrează la deschiderea unui al doilea hotel în Constanța, într-o clădire istorică de acolo – Casa Hrisicos din Piața Ovidiu. Noul hotel va avea un restaurant, o sală de evenimente și trei etaje. ”Clădirea este foarte frumoasă, este din perioada interbelică și semnifică pentru Constanța ce este pentru București Caru’ cu bere.“ Spune că au păstrat doar fațada și au reconstruit interiorul clădirii și se așteaptă ca investiția  să ajungă la 500.000 de euro. Hotelul va avea 23 de camere și și-au propus să îl claseze la patru stele; restaurantul este deja funcțional. În business sunt implicați și tatăl și soția lui: ”Uneori avem păreri contradictorii, dar la ideea finală ajungem împreună“, descrie Panait relația de business cu membrii familiei.

Spune despre tatăl lui, alături de care lucrează de la 17 ani, că este un exemplu în ceea ce face: ”Nu înveți viața reală la școală. De la el am învățat ce e de făcut când se duce în jos afacerea, cum să o ridici, ce înseamnă nopți nedormite“. Exemplifică printr-o experiență care l-a marcat: ”Când eram mai tânăr și lucram împreună cu el, la ora 5 plecam de la serviciu, iar el venea primul la muncă și pleca ultimul“. Tatăl său nu i-a reproșat nimic o perioadă, apoi, în contextul unei ședințe lunare cu comitetul financiar, când întârziase, i-a spus să iasă afară în fața tuturor celor prezenți. ”Pe mine m-a ajutat să înțeleg disciplina, pentru tot ce fac în business astăzi, el este modelul principal.“