A văzut un anunț în ziar și, în loc să își cumpere o mașină, a cumpărat întreaga companie. Acum aceasta are venituri anuale de peste un miliard de lire sterline

La 42 de ani, el a citit cu voce tare un anunț dintr-un ziar – nu pentru o mașină, ci pentru o întreagă companie producătoare de mașini.
David Brown s-a născut în orașul Huddersfield din Yorkshire pe data de 10 mai 1904. După ce și-a terminat studiile, a început să lucreze ca ucenic la David Brown Gear Company Ltd. Această companie, fondată de bunicul său David, era specializată în componente de transmisie. Până în 1931, el a crescut în cadrul afacerii de familie până la funcția de director general, având în responsabilitate și ferma familiei.
A fost un pasionat de mașini de curse și de motociclete, dar noile lui responsabilități de afaceri l-au forțat să pună acest interes și activitățile sale de curse în așteptare. În anii care au urmat, el a devenit proprietarul firmei de construcție a navelor Vosper Thorneycroft și, în parteneriat cu Harry Ferguson, a înființat compania Ferguson-Brown pentru a construi tractoare.

La sfârșitul anului 1946, Brown a văzut o reclamă în ziarul The Times ce oferea spre vânzare o „afacere auto de mare clasă“. Prețul cerut a fost de 30.000 de lire sterline, iar societatea în cauză, Aston Martin. Câteva zile mai târziu, a vizitat sediul companiei la Feltham și a testat noul lor prototip de design, Atom. Compania fusese înființată în 1913 de Lionel Martin și Robert Bemford.
Negocierile pentru preluarea companiei s-au încheiat în februarie 1947, Brown plătind 20.500 de lire sterline pentru achiziție. În 1947, David Brown a auzit prin Tony Scratchard, distribuitorul mașinilor Lagonda din Bradford, că Lagonda, un alt producător auto, se afla în dificultate financiară și era de vânzare. În timp ce inițial nu a avut niciun interes în companie, atunci când un lichidator a fost ulterior numit pentru a vinde activele companiei, Brown a sesizat oportunitatea achiziției. Acolo s-a întâlnit cu renumitul designer de motoare W. O. Bentley, care i-a arătat un motor numit LB6 la care lucrase pentru companie. Brown a văzut motorul ca fiind ideal pentru noua sa generație de modele Aston Martin. Știind că Armstrong Siddeley, Jaguar și Rootes erau de asemenea interesate de companie, iar lichidatorul căuta oferte de 250.000 de lire sterline, Brown a decis să depună o ofertă. Din cauza condițiilor economice stricte și a raționalizării oțelului, ceilalți ofertanți au renunțat. Când lichidatorul a reușit să vândă clădirile fabricii unei alte companii, Brown a reușit să obțină restul companiei pentru suma de 52.500 de lire sterline, precum și drepturile pentru noul motor.
De-a lungul anilor ’50, Brown a administrat construirea unei serii de modele Aston Martin elegante și rapide. Acestea au câștigat recunoașterea la scară largă, deși vânzările au fost modeste. Deceniul s-a încheiat cu o victorie absolută pentru una dintre mașinile lui în cursa de 24 de ore de la Le Mans.
În anii ’70, când afacerile sale de inginerie au fost prinse în situația nefericită în care se afla atunci industria britanică, Brown a trebuit să recunoască faptul că nu își mai putea permite să administreze brandul Aston Martin. După 25 de ani de proprietate, a vândut brandul pentru o valoare simbolică de 100 de lire.
Noul proprietar Aston Martin a renunțat la modelul DB, care în 1993 a fost restaurat de Ford, introducând DB7. Noul președinte al Aston Martin, Walter Hayes, l-a invitat pe David Brown să preia poziția de președinte onorific al Aston Martin, dar acesta a murit pe parcursul aceluiași an.