A renunțat la un salariu de 5.000 de euro și a pornit propria afacere cu 40.000 de euro și foarte mult curaj

“Ne-am dorit să facem lucrurile altfel, pentru că veneam dintr-un mediu închistat. Ca angajați eram bine plătiți, dar nu puteam să facem lucrurile așa cum ne doream”, spune Mihai Toma, care, la 38 de ani, este director general al firmei producătoare de mobilier pe comandă Theta. „Bine plătiți” echivala cu un venit de 5.000 de euro pe lună și alte beneficii în pachetul salarial. Iar în cazul asociatului său, Florin Gheorghe, veniturile erau și mai mari: „dincolo de confortul financiar, avea bani de investit în imobiliare.” Cu sumele de pe vremea în care erau angajați „nu ne-am mai întâlnit, acum luăm din firmă sub 10% din cât câștigam pe vremea aceea, dar avem satisfacția că noi construim ceva interesant, că alții care sunt în branșă se uită – unii cu invidie, alții cu plăcere -, că am reușit să facem în cinci ani lucruri pe care firme care sunt de 15 ani nu le-au izbutit”.

Plecați la drum cu un singur angajat, au ajuns acum la 48 de oameni și o cifră de afaceri previzionată pentru anul în curs de 12 milioane de lei, de două ori mai mult decât anul trecut (aproape 5,4 milioane de lei), iar de la o hală de producție au ajuns la trei spații. Drumul până aici n-a fost însă facil.

În urmă cu cinci ani, Florin Gheorghe era director comercial al grupului Piritex, cu activități în comerțul de parchet, pardoseli, mochete și covoare. Toma a fost director de vânzări al rețelei de magazine până în 2005, an în care a fost numit director al fabricii de mobilă dezvoltată de proprietarul Piritex, Fortismob, un proiect greenfield, care ajunsese la peste 400 de angajați în 2008. Când aveau 33 și, respectiv, 34 de ani, amândoi au hotărât să plece. „La fel ca în cadrul piramidei lui Maslow, după ce ai ce-ți trebuie, vrei recunoaștere. Am vrut să facem ceva pe cont propriu”, argumentează Toma, care povestește că în cadrul Piritex și Fortismob se punea foarte mult accent pe opinia proprietarului.

În vara lui 2008, în plin boom, și-au anunțat plecarea și au mai rămas în funcții până la finalul anului. „În septembrie ne-am dus la BIFE și am comandat utilaje de 300.000 de euro, în leasing, iar în ianuarie 2009 ne-am trezit în plină criză că începem o afacere nouă. A fost extrem de greu. Eram obișnuiți să stăm de vorbă cu manageri, iar noi am luat-o de la zero.„ Au avut un capital de pornire de 40.000 de euro, din bani proprii, care le-au ajuns doar în primele două luni, iar apoi, lună de lună, au mai adus bani în firmă, având și activități de consultanță de management. Au închiriat o hală la Ploiești unde au instalat utilajele luate în leasing și au început producția, care s-a dovedit a fi complet diferită de ceea ce știau să facă. „La început am făcut mobilă pe comandă pentru clienții rezidențiali”, pe care i-au găsit greu.

Au făcut broșuri, în care au pus poze luate de unde au putut, și au început, efectiv, să caute vile în construcție în București, deși hala de producție este la Ploiești. „Cred că marele nostru noroc a fost că am intrat în afaceri la începutul crizei și toți concurenții noștri așteptau să le intre oamenii în showroom să caute produse. Noi însă am căutat clienții.” Două luni mai târziu au angajat doi oameni de vânzări și au înțeles că pentru segmentul pe care îl ținteau, cu prețuri peste medie, aveau nevoie de materiale care nu existau pe piață la acea vreme. În primul an, ambii asociați au condus și duba, au făcut montaje și, în esență, s-au specializat în lucrul cu materiale speciale. După primul an au început să vină clienți din zona rezidențială, la recomandarea celor cu care lucraseră deja.

Mihai Toma, care este unul dintre fondatorii Asociației Clubul Român de Mobilă, spune că nu există companii mari în producția de mobilier pe comandă. „Sunt foarte puține care trec de 2-5 milioane de euro cifră de afaceri pe an. Oamenii sunt închistați, nu știu cum să gestioneze afacerea, nu se gândesc la bugete mari. Noi am avut avantajul că veneam din două afaceri antreprenoriale, crescute frumos și ajunse la niveluri înalte.„ Acum, în piață sunt prezente peste 2.000 de firme cu afaceri de până în 100.000 de euro pe an, în condițiile în care în ultimii cinci ani s-au închis în jur de 20% din afaceri, estimează Toma, care precizează că date exacte nu sunt disponibile. Principalul „vinovat„ este consumul, care a ajuns la numai 60% față de nivelul din 2008. „Și pentru că presiunile pe preț sunt foarte mari, vânzările cresc în zona de produse standard, iar cele pe comandă scad în favoarea importurilor din Polonia și China, de pildă. Nu e o perioadă ușoară„, spune fondatorul Theta. El apreciază valoarea importurilor la 30% din consumul local, în condițiile în care marii producători de mobilă își susțin vânzările mai cu seamă din rulajele de peste granițe.