A renunțat la cariera de avocat la 28 de ani ca să-și urmeze pasiunea

Intr-un apartament spațios și cu tavane înalte, găzduit de un bloc vechi în apropiere de parcul Cișmigiu, Maria Dermengiu și-a amenajat atelierul. De altfel, apartamentul îi servește drept casă și atelier. Încă de la intrare dai cu ochii de un tablou semnat de ea. Este una dintre puținele opere semnate de ea pe care le are expuse în propria locuință. Celelalte stau cuminți în atelier și își așteaptă proprietarii.

Multe dintre tablouri sunt deja vândute și urmează a fi doar ridicate. Pe pereții apartamentului său sunt însă expuse operele altor artiști, pe care spune că le-a cumpărat pentru că în momentul când le-a văzut i-au spus ceva. „Unii oamenii cumpără artă pentru a face din asta un business. Alții cumpără de dragul artei.” Ea face parte din cea de-a doua categorie.
Maria Dermengiu provine dintr-o familie de diplomați și avocați.

A studiat la rândul ei Dreptul și a profesat câțiva ani pentru ca, în 2010, când avea 28 de ani, să lase totul în urmă și să devină pictoriță. Acum aproape un an a găsit și o modalitate de a transforma arta în business și a început să își imprime elemente din propriile tablouri pe eșarfe, bluze și mai nou pe rochii.

„În momentul când am luat decizia de a deveni artist full time nu m-am gândit deloc la venituri. Astăzi, la aproape patru ani de la momentul acela, pot spune că mă întrețin din munca mea.” Cel mai scump tablou vândut de Maria Dermengiu a costat 800 de euro. Recunoaște că din pictură este foarte greu să te întreții, mai ales că vânzarea nu este constantă, iar ea realizează maximum 20 de tablouri pe an pentru că timpul și-l împarte între familie, pictură și mai nou businessul de artă imprimată.

„Nu am știut întotdeauna că voi face asta. Pictam și desenam când eram mică, însă când am crescut am urmat Facultatea de Drept.” După facultate, a absolvit cursuri postuniversitare cu specializarea Studii Europene, apoi a profesat pentru câțiva ani avocatura. A devenit mamă, de două ori, iar în 2010 a decis să pună punct carierei și să o ia de la capăt. „Mi-amintesc că atunci am spus că eu vreau să învăț să pictez. Momentul acela a fost o dramă pentru familia mea, însă eu le-am cerut timp să le pot demonstra și mi-au oferit timp.” Astăzi, familia i-a acceptat decizia, ba mai mult, o susține și vine să îi vadă expozițiile.

La început s-a înscris la Școala de Artă (încă nu a absolvit-o), apoi a fost acceptată și la University of Arts din Londra, însă a decis să rămână în țară pentru familie. În ceea ce privește studiile sale în domeniu se declară autodidactă, cele mai multe lucruri învățându-le singură. „Nu te învață nimeni cum să pictezi, cum să combini culorile, asta vine din interior.”

La câteva luni după a avut prima expoziție, despre care nu își mai amintește foarte multe pentru că avea emoții. Știe însă că a vândut toate tablourile. Au urmat apoi alte expoziții, la Muzeul Țăranului Român, la Cărturești și la Londra.