A pornit o companie vânzând un singur produs. Astăzi, corporația generează venituri de peste 50 de miliarde de dolari

Charles Pfizer (22 martie 1824 – 19 octombrie 1906) este fondatorul multinaționalei americane din industria farmaceutică Pfizer, companie care a ajuns anul trecut la venituri de 51,5 miliarde de dolari și 78.000 de angajați, potrivit raportului anual al corporației.

Antreprenorul s-a născut în Ludwigsburg, Germania, cu numele de Karl Pfizer și a emigrat în America în anul 1848, când avea 23 de ani, schimbându-și numele în Charles Pfizer. Un an mai târziu, a fondat compania Charles Pfizer & Company, în parteneriat cu vărul său, Charles Erhart, care emigrase împreună cu el în căutarea de noi oportunități. Cei doi au investit în afacere 2.500 de dolari, bani pe care Pfizer îi împrumutase de la tatăl său.

Au pornit compania într-o clădire din cărămidă aflată în cartierul newyorkez Brooklyn, un spațiu modest ce servea drept birou, laborator, fabrică și depozit, și au început să producă primul medicament. Acesta era o versiune îndulcită de santonină, un medicament contra viermilor intestinali, afecțiune comună în perioada aceea. De profesie chimist, Pfizer a preparat medicamentul, iar partenerul său de afaceri a aplicat aroma de migdală îndulcită.

În 1857, Pfizer a deschis un birou în Manhattan, pe strada Beekman, în inima districtului destinat produselor chimice și medicamentelor. (11 ani mai târziu, acest birou a fost mutat într-o clădire cu patru etaje de pe strada Maiden Lane, unde, în 1978, compania a instalat unul dintre primele telefoane din New York – n.r.). Charles Pfizer călătorea deseori în Europa, pentru a menține contactele cu producătorii de materie primă necesară medicamentelor sale. Într-una dintre aceste călătorii a cunoscut-o și pe viitoarea sa soție, Anna Hausch, cu care s-a căsătorit în 1859 și cu care a avut cinci copii, dintre care doi au lucrat în cadrul companiei.

Până în 1860, compania ajunsese să producă și acid boric, Pfizer fiind primul producător important al acestuia și al substanțelor derivate din acesta în SUA. Dezvoltarea a continuat și în contextul Războiului de Secesiune (războiul dintre Nord și Sud), când un tarif protector împotriva tartraților a permis companiei să înceapă producția locală a acestora. Aceștia erau făcuți din reziduurile încrustate rămase în butoaiele de vin. Acidul tartric avea un rol important în vindecarea soldaților răniți și îmbolnăviți în luptă, prin urmare afacerea a devenit înfloritoare în perioada războiului.

În afară de substanțele vândute în scopuri medicinale, Pfizer începuse să producă și chimicale folosite în noua industrie a fotografiei. În perioada de după război, expansiunea a continuat: în 1880, cel mai important produs al lui Pfizer devenise acidul citric, folosit în prepararea sucurilor recent inventate, precum Coca-Cola și Dr. Pepper. Produsele lor au căpătat rapid recunoaștere, un rol important în promovarea acestora avându-l și vărul lui Pfizer. Se vorbea despre ”Calitatea Pfizer“, slogan care a fost folosit mai târziu în ambalarea medicamentelor produse de companie. În 1882, pe seama creșterii numărului de clienți, cei doi s-au extins cu birouri și depozite în afara New Yorkului, în Chicago, Illinois.

În 1891, Erhart a murit, iar Pfizer a devenit unicul proprietar al afacerii. Înainte de a se retrage, Charles Pfizer a listat compania la bursă, cu acțiuni ce se vindeau cu prețul de 100 de dolari. S-a retras din afacere în 1900 și a murit în 1906, după ce s-a accidentat căzând pe scările casei sale.

După moartea sa, vânzările Charles Pfizer & Co. au ajuns la 3,4 milioane de dolari și aproape 200 de angajați. L-a succedat în conducerea companiei fiul său, Charles Pfizer Jr., dar acesta a fost forțat să renunțe de ceilalți acționari în 1905, iar mai târziu și-a pierdut toată moștenirea, estimată la circa 1,5 milioane de dolari, pariind la cursele de cai. Emile Pfizer, un alt fiu al lui Charles Pfizer, și-a asumat conducerea companiei, rămânând singurul membru al familiei angajat în companie.