A lăsat afacerea familiei cu sake și sos de soia si a creat una dintre cele mai mare companii de electronice din lume

A urmat cursurile Universității Imperiale din Osaka, pe care a absolvit-o cu o diplomă în fizică. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, a fost locotenent în marina japoneză și l-a cunoscut astfel pe inginerul electrician pe nume Masaru Ibuka, care urma să aibă un rol important în viața sa. După război, i s-a oferit un post de profesor la Institutul de Tehnologie din Tokyo, dar, după ce a citit un articol despre Ibuka, care încerca să deschidă un laborator de cercetare, a hotărât să îl viziteze.

Vizita s-a încheiat cu un parteneriat, iar în 1946 cei doi au pus bazele afacerii Tokyo Telecommunications Engineering în ruinele postbelice ale unui magazin din Tokyo. Ibuka s-a concentrat pe inginerie și pe designul produselor, în timp ce Morita s-a ocupat de marketing, angajați și finanțare. Primul lor produs a fost un aparat automatic de gătit orez, dar acesta nu a avut foarte mult succes, cei doi reușind să vândă doar 100 de astfel de aparate. Ulterior, și-au propus să lanseze un casetofon, iar ideea lor s-a concretizat în 1950. Au avut parte de un succes modest, datorat marketingului agresiv al lui Morita. Până în 1955, Morita a încercat să conceapă designul pentru un radio portabil destinat pieței americane, dar cel mai mic radio pe care au reușit să îl facă era în continuare prea mare. Antreprenorul japonez a rezolvat această problemă îmbrăcându-și oamenii de vânzări în haine cu buzunare foarte mari, astfel încât să strecoare radioul cu ușurință în acestea în timpul demonstrațiilor.

Morita a început să conștientizeze faptul că numele brandului este la fel de important precum produsele realizate pentru succesul companiei. Tokyo Telecommunications Engineering era destul de greu de pronunțat, iar Morita voia un nume ușor de pronunțat și memorabil. Toată lumea a crezut că este nebun că voia să schimbe numele unei companii care avea deja un oarecare succes, dar în 1958 și-a atins obiectivul și a schimbat numele companiei. Era inspirat atât de cuvântul latin ”sonus„, care însemna ”sunet„, cât și de optimismul dat de asemănarea cu ”sunny„ (însorit). 

În 1963, Morita a pus bazele subsidiarei americane Sony Corporation of America, iar în 1961 compania sa a devenit prima companie japoneză listată la Bursa din New York. Morita s-a mutat împreună cu familia în New York City în 1963. Voia să învețe tot ce putea despre americani și despre cultura lor, astfel încât Sony să creeze produsele ideale pentru piața americană. Petrecea totodată foarte mult timp în compania elitelor sociale americane, formate din oameni puternici și bogați, atât politicieni, cât și oameni de afaceri. În anii ’70, casetofoanele portabile au devenit populare în America, dar erau totuși mari și grele. Morita a avut ideea unui mic casetofon alimentat cu baterii și dotat cu căști care să permită o libertate mare de mișcare. A creat astfel walkmanul, unul dintre cele mai de succes produse electronice lansate vreodată, cu 250 de milioane de unități vândute de la debutul său din 1979.

Sony a devenit și prima companie japoneză care și-a creat o unitate de producție în Statele Unite ale Americii, iar de-a lungul timpului Morita a creat mai multe facilități de producție, cercetare și dezvoltare și centre de design în America de Nord, Europa și Asia.

Mulți dintre cei care l-au cunoscut pe Morita au spus despre el că era foarte carismatic și atrăgea atenția tuturor celor cu care interacționa. Abilitățile lui excelente de comunicare și farmecul său i-au permis să treacă peste diferențele culturale dintre Japonia și Statele Unite ale Americii. Era un workaholic, dar practica și sporturi precum schi, scuba diving și wind surfing, chiar și după ce a împlinit 60 de ani. Pasiunea lui Morita era însă inovația. Sony a dezvoltat primul televizor portabil cu baterie, tubul de imagine Trinitron, care a stabilit un nou standard pentru televizoarele color, cât și VCR-ul.

Morita era interesat și de diversificarea portofoliului companiei, astfel că a creat CBS/Sony Group, axată pe producția de muzică, iar în 1979 a intrat și în zona serviciilor financiare prin compania Sony Prudential Life Insurance. A cumpărat și companiile CBS Records și Columbia Pictures Entertainment. A renunțat la fotoliul de președinte al companiei în 1994 și a murit cinci ani mai târziu.