A început cel mai mare RĂZBOI, la care nu se aștepta nimeni. Anunțul făcut de Germania care CUTREMURĂ lumea. Supramația Statelor Unite va APUNE

În urmă cu un an, China și UE se îndreptau spre un război comercial. Acum, în epoca Trump, cea mai mare națiune exportatoare a lumii pivotează spre cel mai mare bloc comercial al lumii. Însă un parteneriat adevărat nu poate funcționa decât între egali, ceea ce nu se poate spune despre relațiile economice dintre cele două tabere.

Premierul chinez Li Keqiang și-a început miercuri o campanie diplomatică europeană venind mai întâi în Germania, liderul economic și politic al Europei. Campania se va încheia vineri, după discuții la Bruxelles, capitala Uniunii.

Ce vrea Beijingul este simplu: să submineze supremația americană în comerțul global și să se asigure  că nervozitatea în creștere a europenilor, cauzată de politicile comerciale ale Chinei, nu se transformă în probleme, notează Politico. UE, exasperată de incertitudinile și protecționismul spre care se îndreaptă SUA sub ghidajul lui Donald Trump, vrea aliați în protejarea comerțului liber. Unele state membre și companii europene ar vrea și bani, și investiții chineze, companiile din China investind în orice, de la ferme de animale și infrastructură la bănci și producători de înaltă tehnologie – Beijingul vrea să transforme economia chinezească din fabrica lumii în producător de bunuri cu valoare adăugată mare, bazate pe inovație. Unii analiști spun că firmele chinezești vor putea acoperi până în 2020 deficitul de inovație pe care îl au în raport cu companiile occidentale.

„China a devenit un partener strategic mai important. Trăim în vremuri de incertitudini globale și vedem că avem responsabilitatea să ne extindem parteneriatul în toate direcțiile și să insistăm pentru o ordine globală bazată pe lege“, a declarat ieri cancelarul german Angela Merkel într-o conferință comună cu premierul Li.

Cei doi lideri au semnat o multitudine de acorduri de afaceri, scrie Reuters.

„Suntem amândoi pregătiți să contri­buim la stabilitatea în lume“, a spus și Li.

Cu Trump denunțând în campania electorală acordul internațional de la Paris privind combaterea schimbărilor climatice, China și UE se apropie tot mai mult spre o colaborare în acest domeniu, însă sunt la foarte mare distanță în ceea ce privește politica economică.

Companiile europene, inclusiv cele germane, acuză discriminarea de care se lovesc pe piața chineză, explică Handelsblatt. Nemții, dar și companii și guverne din alte state vor o soluție europeană pentru protejarea afacerilor europene de achizițiile chineze.

Producătorii de oțel vor prețuri corecte la importurile ieftine de oțel chinezesc subvenționat. În urmă cu un an, ațâțată de unele dintre cele mai mari companii europene, de Parlamentul European și de guvernul italian, Comisia Europeană și-a făcut planuri de bătaie pentru ceea ce părea o ciocnire inevitabilă cu China.

Problema a fost cererea Beijingului de a-i fi acordat de către Organizația Mondială a Comerțului statutul de economie de piață, care ar da producătorilor chinezi mai multă forță să inunde piețele europene cu oțel, textile și chimicale subvenționate. Europei i-ar fi mai greu să suprataxeze importurile ieftine, sub prețul producției, din China.

Însă cele două părți au reușit să se abțină de la a trage primele focuri – un armistițiu firav de care premierul Li încearcă să profite acum.

În 2015 și 2016, multe dintre marile companii europene au cerut CE să nu cedeze insistențelor Chinei. Italia a devenit principalul aparător al industriei tradiționale europene, cu ministrul comerțului Carlo Calenda avertizând Europa să nu se „dezarmeze unilateral“ prin recunoașterea Chinei ca economie de piață. În urmă cu un an, PE a votat cu o majoritate covârșitoare să nu facă acest lucru.

Însă Comisia a descoperit că este greu să spună „nu“ Beijingului. Avocații părții europene au găsit că, potrivit regulilor OMC, Chinei ar fi trebuit să-i fie acordat automat statutul de economie de piață la sfârșitul anului 2016 pentru că au trecut 15 ani de la aderare.

Deloc surprinzător, statele UE nu au făcut front comun în această problemă. Țări pentru care comerțul liber este important, pre­cum Marea Britanie și Suedia au aver­ti­zat că penalizarea importurilor ieftine din Chi­na n-ar face decât să scumpească ma­te­rii­le prime folosite de uzinele europene, pro­­du­cători care aduc valoare adăugată mai mare.

În cele din urmă, CE a propus un compromis netestat. În noiembrie, Comisia a anunțat că va renunța la diferențierea legală dintre economia de piață și economia planificată și că va aplica o nouă metodologie antidumping care tratează egal toate țările. Noua abordare ar aduce industriilor europene o oarecare protecție. Însă nimeni nu știe cum va funcționa această strategie. Strategia veche era mai directă. Sub regulile OMC, dacă o autoritate de reglementare suspecta că o economie planificată cum este China aduce produse subvenționate în Europa, poate folosi un preț comparativ pentru același produs dintr-o țară terță cu statut de economie de piață și stabili taxe de import. Acest lucru nu va mai fi posibil.

În schimb, CE va elabora rapoarte de țară pentru anumiți parteneri comerciali în care se va arăta dacă factorii de producție, cum ar fi electricitatea și prețurile terenurilor, sunt subvenționate inechitabil și în ce măsură. Aceste analize vor deveni noua bază pentru calculele antidumping.

Washingtonul nu recunoaște statutul Chinei de economie de piață și recurge la modelul vechi de răspuns. Beijingul a atacat în justiție UE și SUA. Din perspectiva SUA, Europa a stabilit un precedent neinspirat.

„UE crede că este o chestiune care ține de China și Europa, dar va deveni o problemă UE-SUA“, spune Alan Price, avocat comercial de top din SUA.

Ieri, Merkel a făcut clar că vrea ca discuțiile UE cu China despre un acord de investiții să progreseze rapid ca precondiție la orice negocieri privind liberalizarea comerțului.

După eșecul discuțiilor cu Trump din Sicilia, pentru Merkel, care urmărește un nou mandat de cancelar, este important să se concentreze pe cooperarea cu Beijingul.

Ea a insistat că China trebuie să-și deschidă piețele și că firmele germane pre­zen­te acolo trebuie lăsate să-și desfășoare ne­în­gră­dit operațiunile. Cancelarul a vorbit și de protejarea drepturilor omului în China.

În schimb, Li a evocat o soluție  la care s-a ajuns, după negocieri lungi, în privința cotelor de mașini electrice pe care producătorii germani le pot vinde în China. În era protecționismului lui Trump, Beijingul încearcă să dea Chinei imaginea unui campion al globalizării. Rar Germania și China au avut mai mare nevoie una de alta ca acum.

China apreciză predictibilitatea și stabili­tatea, mai ales într-o regiune care a devenit extrem de importantă pentru investițiile sale – doar un exemplu, o companie chineză este nu de mult timp cel mai mare acționar al Deutsche Bank, cea mai mare bancă ger­mană, care în schimb va finanța proiectul comercial transcontinental Noul Drum al Mătăsii al Chinei.

Dacă Rusia consideră UE și NATO rivali care trebuie dezmembrați, China vede integrarea europeană ca pe ceva ce trebuie încurajat, iar în Europa un eventual rival, dar improbabil, multipolar al SUA.

Pentru a reda o imagine despre ce înseamnă China pentru comerțul mondial, trebuie spus că acolo sunt produse 90% din telefoanele mobile inteligente, 80% din computere și 60% din televizoare, scrie Handelsblatt. Autoritățile și ministerele încearcă să încurajeze companiile și întreprinzătorii să învețe de la firmele străine.

CE are pe rol 17 anchete antidumping și trei anchete antisubvenții contra Chinei.

„China este încă departe de o economie de piață“, indiferent de orice ar spune liderii țării, a afirmat comisarul european al comerțului Cecilia Malmstrom.