#15octombrie. Sunteți de acord cu mișcarea "Occupy Wall Street"? (FOTO, VIDEO)

“N-o să vedeți o singură revendicare de la mișcarea asta. O să vedeți mii, fiindcă așa funcționează o democrație, cu mii de voci”, scrie utilizatorul “roguedeath98” pe YouTube, comentând un clip legat de mișcarea “Ocupați Wall Street-ul”. La începutul manifestației, faptul că nu exista o singură revendicare sau listă de revendicări acceptate de majoritatea protestatarilor era un cusur: pe bună dreptate, reporterii și comentatorii s-au întrebat ce anume vor demonstranții, pentru ce ies în stradă și-și întind corturi în parcul Zuccotti și s-au declarat mirați că nu pot găsi un răspuns mulțumitor (e departe de realitate ideea că toți protestatarii ar subscrie unor idei precum “garantarea unui salariu indiferent dacă primitorul este angajat sau nu” ori “investiții de un trilion de dolari în infrastructură”, înșirate de un utilizator al primului site ale mișcării, OccupyWallSt.org și ridiculizate de Fox News).

Patru săptămâni mai târziu, lipsa unui program unic ajunsese un avantaj. Nu doar pentru că se apropia data de 15 octombrie, când manifestațiilor din SUA li s-au alăturat oameni din aproape 80 de țări, începând cu “indignații” spanioli și greci care își ocupaseră propriile capitale în primăvară și vară, și ar fi fost cam greu să existe un program comun pentru toți. Ci și pentru că astfel s-au putut feri cât de cât de atingerea politicienilor, ce s-au grăbit fie să-i laude, fie să-i înfiereze ca să câștige puncte în fața propriului electorat.

Democrații, rând pe rând, s-au raliat mișcării, de la Nancy Pelosi, fosta președintă a Senatului, care a descris mișcarea drept “tânără, spontană, concentrată, eficace” și i-a binecuvântat pe manifestanți, și până la președintele Barack Obama, care s-a solidarizat cu protestul, afirmând că exprimă “o frustrare pe scară largă” în rândul americanilor dezamăgiți că “după cea mai profundă criză de la Marea Depresiune, îi vedem acum pe aceiași oameni care au acționat iresponsabil încercând să combată eforturile noastre de a elimina practicile abuzive ce ne-au adus în situația de azi”.

În tabăra conservatorilor și a republicanilor, reacția a fost la fel de previzibilă: comentatorul Rush Limbaugh a acuzat direct mișcarea de stradă că a fost orchestrată de Casa Albă cu sprijinul banilor lui George Soros, cu scopul de a forța realegerea lui Barack Obama ca președinte prin intermediul violențelor de stradă pornite de “anarhiști și huligani de la sindicate”. Republicanul Peter King, membru al Camerei, a cerut chiar presei să nu mai mediatizeze atâta protestele, fiindcă așa le dau legitimitate: “Îmi amintesc ce s-a întâmplat în anii ’60, când stângiștii au ieșit în stradă, presa i-a ridicat în slăvi și au sfârșit prin a impune ei politicile în SUA. Nu putem permite să se mai întâmple asta”.

În fine, comentatorul conservator Glenn Beck i-a acuzat direct pe manifestanți că ar pune la cale o revoluție sângeroasă cu scopul de a instaura comunismul în SUA, judecând după declarația unui tip din Philadelphia care cerea trecerea la un sistem “maoist” și a altui tip din Los Angeles care spunea că revoluțiile pașnice inspirate de “tumori” precum Gandhi nu merg în lumea de azi și că modelul bun de urmat ar fi Revoluția Franceză. Există chiar o fotografie de la una dintre manifestațiile din ultima perioadă în care printre pancarte și simboluri apare și un carton reprezentând capul lui Lloyd Blankfein, președintele Goldman Sachs, tras în țeapă.

La polul opus al violenței simbolice, un clip cu un fundal muzical aproape angelic îndeamnă la ocuparea băncilor în 15 octombrie, asociind logo-urile Bank of America, Chase, Citibank, Wells Fargo cu propoziții ca “Ei ne-au preluat casele, locurile de muncă, economia, democrația. La 15 octombrie, noi preluăm băncile”; evident, pentru americanii alarmați că vine revoluția comunistă, astfel de îndemnuri ies din sfera protestului simbolic și intră direct în sfera penală.

October 15th: Occupy Banks from Mary Matthews on Vimeo.

CONTINUARE >>>>>>>>>