Un premier jucator

Premierul Calin Popescu-Tariceanu a cerut saptamana trecuta amanarea procedurii de suspendare a presedintelui Traian Basescu pana dupa alegerile pentru Parlamentul European, programate pe 13 mai. Apelul premierului la adresa opozitiei, care a lasat impresia ca Tariceanu a confiscat pentru un moment calitatea de mediator a presedintelui, nu i-a convins insa pe liderii PSD, ai PRM sau ai PC sa renunte la initiativa.

Totusi, gestul liderului liberal a relaxat un pic relatiile incordate din cadrul Aliantei, dupa ce la inceputul saptamanii PD si PNL reluasera traditia sedintelor comune. De altfel, se poate spune ca saptamana trecuta a fost vizibila tentativa – e drept, destul de timida – a celor doi parteneri de a reincerca reflexele de comunicare din perioadele mai bune ale relatiei lor; democratii au dat un astfel de semnal renuntand la postul de purtator de cuvant al Aliantei, pe care il detineau prin Adriean Videanu, in favoarea liberalului Crin Antonescu.

Initiativa premierului de a cere amanarea votului din Parlament nu trebuie insa privita doar ca o moneda de schimb pentru captarea bunavointei democratilor, adversari recunoscuti ai bataliei incepute de opozitie.

Tariceanu a incercat sa creeze imaginea unui „premier-jucator“ (in contrapondere la presedintele-jucator Basescu), lansand si un apel la consultari intre partidele parlamentare pe tema suspendarii presedintelui. Somat de PC ca pana la 1 martie sa vina cu o varianta de guvern minoritar PNL, Tariceanu a preferat astfel sa incerce o noua partitura in interiorul Aliantei. Vom vedea cu ce ureche muzicala o vor audia aliatii.