„There Ain’t No Such Thing As A Free Lunch”

Nu îmi place să merg la întâlniri/interviuri de business la prânz. Mi se pare că pierd timp, mai ales cu  traficul din București, apoi, cred că nu e eficient să amesteci un interviu cu un prânz dar și pentru că, undeva în subconștient, mi-a rămas în cap ideea că „niciun prânz nu e gratuit”, dintr-un interviu anterior. Vizitam sediul Saxo Bank din Copenhaga și am avut un interviu cu Kim Fournais, CEO și cofondator al băncii de investiții, chiar după prânz.

Era interesant că angajații lor, care lucrau de la birou în acea perioadă, aveau prânzul asigurat la cantina de la sediul companiei (pe Glasdoor acest beneficiu este menționat de mulți dintre angajați) – dar, mai interesant de atât – este că Fournais spusese într-un interviu anterior că „Niciun prânz nu este gratuit, cel puțin pe termen lung”. L-am întrebat la ce se referă: „Lucrurile nu vor  funcționa dacă vei plăti prânzul prietenilor tăi de fiecare dată când vă întâlniți. Plătești prânzul, dar într-un final nu vei mai dori să mănânci cu ei fiindcă nu este prea distractiv. Într-un final cred că trebuie să existe o situație de win-win, fie că ai prieteni, familie sau conduci un business”, a explicat Fournais filosofia care s-a regăsit în discursul său.

Metafora „prânzului gratuit” nu a fost inventată de Fournais, iar expresia a apărut în numeroase titluri de presă, încă de prin anii 1940 și chiar și ca descriere a unui sistem politic dintr-o carte SF  – „Luna este o amantă dură” (The Moon is a Harsh Mistress – Robert A. Heinlein, 1966), care descria de fapt sistemul politic de acolo. În economie, este sinonim cu „costul de oportunitate”: „Pentru a obține un lucru pe care ni-l dorim, de obicei trebuie să renunțăm la alt lucru care ne place. Să decizi ceva presupune să tranzacționezi o idee în schimbul alteia”.

Chiar dacă ceva pare să fie gratis, va exista mereu un cost adus persoanei sau chiar societății ca întreg, chiar dacă acela pare a fi un cost ascuns. Mi-am adus aminte de povestea prânzului gratuit cu ocazia scandalului Twitter. Și angajații Twitter aveau parte de un prânz zilnic gratuit la Twitter (și valora în jur de 400 de dolari, potrivit titlurilor celebre pe tema asta), dar beneficiau și de alte aspecte popularizate în mult râvnita piață a angajaților tech. Un film cu o angajată Twitter devenit viral prezenta felul în care ea își petrecea ziua de muncă: @rachelkuruvila povestea cum și-a început ziua cu un suc natural, apoi cu o ședință într-un cub care izolează zgomotele, cu un prânz, consistent, de care era foarte încântată, apoi într-o sală de jocuri, ca să se relaxeze puțin jucând foosball, apoi într-o sală de yoga. S-a pozat apoi într-o sală de ședințe pentru că ea și colegii săi aveau „a ton of projects” (dar nu vorbea detaliat despre acestea), apoi s-a dus la biblioteca firmei pentru a mai rezolva din sarcinile de serviciu, dar a început prin a-și mai lua o pauză  de cafea, pe care a savurat-o pe-ndelete pe pe acoperișul clădirii, unde s-a bucurat mai mult de ziua frumoasă (de muncă ?!?!?!). Vorba lui Matt Walsh (The Matt Walsh Show): „Dacă, într-o zi de muncă, ai timp de foosball, de un prânz lung, de yoga, de pauză de cafea, de soare pe acoperiș – înseamnă că nu e nevoie de tine la acel loc de muncă. Dacă nu vrei să fii concediat – trebuie să te faci cât de indispensabil se poate (este imposibil să fii în totalitate indispensabil, dar e ideal să te apropii de acest ideal)”.

Când petreci foarte mult timp în social media, este ușor să aderi unei păreri ce pare a fi unanimă – spiritul de turmă cum ar veni. Unul dintre cele mai neplăcute lucruri în viață  este să fii respins – normal că răspunsul angajaților Twitter concediați de Musk a fost unul emoțional și ușor propagat, mai ales în mediile de socializare online. Ca orice jurnalist – încerc să păstrez o doză de obiectivitate – să nu fiu nici pro, nici contra Twitter – dar să prezint și o altă fațetă a poveștii – ca apoi să decideți înspre ce să înclinați.

Harvard Business Review spune că acele concedieri masive din tech, despre care auzim aproape zilnic în ultimul timp, ar fi un revers al medaliei „over hiringului” – angajărilor foarte multe care s-au întâmplat în perioada pandemiei, când sectorul se bucura de creșteri nemaiîntâlnite. În plus, angajații concediați de Musk ar fi avut parte de trei salarii compensatorii la plecare, cu 50% mai mult decât era legal cerut. Cei care știu să se facă indispensabili cu siguranță for deveni indispensabili în alte firme – dornice să găsească angajați cu abilitățile lor. Probabil se vor gândi însă de două ori înainte de a-și petrece o zi întreagă aproape beneficiind de „un prânz gratuit” și, mai mult decât atât, lăudându-se cu asta.  

Ioana Matei, editor Business Magazin