Știați că există o capitală mondială a depopulării? Și că aceasta este la un pod distanță de România?

Oginian Nencev și-a petrecut ultimii 15 ani încercând să scape din Vidin, regiunea din pintenul din nord-vestul Bulgariei, scrie Balkan Insight. De șase ori a plecat în căutarea unui trai mai bun și de șase ori s-a întors. Decizia de a reveni în cel mai sărac colț al celei mai sărace țări a Uniunii Europene a fost neobișnuită. Dar dorința lui de a pleca nu era și nici acum nu este.

Ognian a plecat pentru prima dată în căutarea unui loc de muncă pe când se apropia de 50 de ani, după ce și-a pierdut slujba de inspector sanitar veterinar în orașul Vidin, capitala provinciei cu care își împarte numele. Spre deosebire de milioane de bulgari care au plecat în vestul Europei, el și-a limitat căutarea doar la țara sa. Uneori își găsea de lucru ca medic veterinar, pe baza calificării sale inițiale. Uneori era angajat ca profesor de științe sau inginer de termoficare pe baza unor calificări suplimentare. Se întorcea la Vidin ori de câte ori se termina munca, cu același sentiment de fiecare dată: teamă. „Parcă mă întorceam la mormântul meu”, a spus el. „Acesta este un oraș muribund”.

Vidin este captiv într-o spirală a morții în care o economie în stagnare și un declin demografic se hrănesc una pe alta. Oamenii au părăsit provincia în căutarea prosperității, iar prosperitatea a evitat provincia deoarece au plecat atât de mulți oameni. În timp ce o dinamică similară este în joc în mare parte din Europa de Est, impactul ei în Vidin a fost dramatic. Populația provinciei a scăzut cu cel mai rapid ritm din Bulgaria, care ea în sine se confruntă cu cea mai rapidă scădere a populației din UE și, după unele calcule, din lume. Vidin poate pretinde lejer că este capitala mondială a declinului populației – punctul zero al colapsului demografic.

O aberație în contextul global, Vidin este totuși tipic pentru colțul său de Europă. De la căderea comunismului în urmă cu 30 de ani, țările din estul și sud-estul Europei au fost martorii unui fenomen teribil – o golire treptată de locuitori. Potrivit unui raport al Organizației Națiunilor Unite din 2019, regiunea găzduiește 9 din cele 10 țări cu cea mai rapidă scădere a populației din lume.

În spatele acestor statistici se află două mari tendințe: emigrarea spre Vest și ratele de fertilitate în scădere. Milioane de tineri au părăsit estul Europei spre economiile mai bogate din Occident. În același timp, cei rămași au avut mai puțini copii decât generațiile anterioare. Acești factori s-au combinat pentru a produce o rată de scădere a populației nemaivăzută în vremuri de pace și care amintește mai mult de războaie și pandemii.

Dacă UE în ansamblu a evitat rata declinului populației observată în Europa de Est, aceasta se datorează în mare parte faptului că statele sale vestice au primit migranți din afara frontierelor Uniunii, precum și din interiorul acesteia. Cu toate acestea, în Europa de Est, multe guverne sunt în mod deschis ostile față de migrație, în special față de oamenii veniți din Asia, Africa și Orientul Mijlociu. Liderii din întreaga regiune solicită constant controale mai stricte la frontieră și tărăgănează acceptarea cotei lor de refugiați și migranți impuse de UE. Cu toate acestea, rata declinului demografic le forțează la unele alegeri dure.
Declinul implică costuri economice pe termen lung. În timp, o forță de muncă în scădere devine neatractivă pentru investitori și nu poate susține nevoia de pensii și asistență medicală a unei populații îmbătrânite. Atragerea muncitorilor străini poate ajuta la acoperirea costurilor mai bine decât alte măsuri, cum ar fi încurajarea familiilor să se mărească sau convingerea expaților să se întoarcă. Polonia și Lituania sunt doar două dintre țările care au început să încurajeze o formă foarte specifică de migrație – din Ucraina vecină, o țară din afara UE a cărei economie a fost slăbită de conflictul cu Rusia. Statele din sud-estul Europei, precum Bulgaria, nu au adoptat încă politici similare, dar rata declinului demografic le-ar putea lăsa în curând fără opțiuni.
„Este nevoie de un val masiv de migrație”, a spus Georgi Burdarov, demograf la Universitatea St. Kliment Ohridski din capitala Bulgariei, Sofia, care a consiliat guvernul bulgar. „Dacă teritoriul nu poate fi umplut de o populație bulgară, va veni altul. Acest teritoriu va avea un viitor mai bun.” 

Vidin se află la de cinci ore de mers cu mașina de Sofia. Drumul de 240 km trece
prin Stara Planina, sau Munții Balcani, fĂCând parte dintr-un coridor rutier de transport de marfă aglomerat care leagă Europa centrală de portul grecesc Salonic.

De-a lungul unor porțiuni muntoase ale traseului, mașinile și camioanele cu containere navighează pe benzi înguste, cu gropi. Accidentele sunt frecvente și tind să blocheze traficul în ambele sensuri. Guvernele succesive au promis că vor moderniza drumul, dar până acum nu s-a făcut nimic vizibil.
Nostalgicii comunismului pot spune că în anii 1980 călătoria între Vidin și Sofia dura doar 35 de minute. Orașele erau legate de zboruri de pasageri operate de compania aeriană de stat. Biletele erau ieftine. Locuitorii mai în vârstă din Vidin își amintesc că au vizitat capitala și în alt scop decât să meargă la cumpărături.
Cu toate acestea, serviciul a devenit neviabil după căderea regimului comunist, zborurile au fost suspendate în 1992, iar singurul aeroport din Vidin a devenit nefolosit. Astăzi, turnul său de control abandonat are vedere la o pistă presărată cu anvelope vechi și sticlă spartă. Poveștile din era când se zbura din Vidin – povestea, de exemplu, a pasagerului care a urcat cu un pui la bordul avionului, sedându-l cu coniac – au intrat în folclor.
În Vidinul de astăzi, vegetația se contopește cu civilizația. Copacii și boscheții înmoaie aspectul dur al blocurilor de beton din epoca comunistă. Primăvara, parfumul teilor înfloriți umple străzile goale. În piața principală, un ecran uriaș transmite în buclă un videoclip de informare publică, indiferent de ora din zi. Există, de asemenea, indicii ale unui cosmopolitism trecut. Cartierul din centrul orașului, cu străzi înverzite și conace care se degradează, găzduia odată consulatele unor jucători regionali precum Rusia, Austria și România. Sinagoga, înghițită de buruieni, a fost odată cea de-a doua ca mărime din Bulgaria.
Vidin își datorează statutul anterior geografiei. Situat pe malul Dunării, a fost timp de secole un avanpost comercial, disputat de conducătorii sârbi, maghiari și otomani. Sub guvernul comunist al Bulgariei, orașul a fost transformat într-un centru industrial. Până în 1980, fabrica toate telefoanele din țară și două treimi din anvelope. Scrumierele-suvenir din oraș înfățișau  o anvelopă care înconjoară cel mai cunoscut reper al său – cetatea medievală Baba Vida.
Ambii fii ai lui Nikolay Țocev s-au alăturat exodului spre vest, mutându-se în Spania pentru a lucra în sectorul IT. Între timp, paznicul de 65 de ani a părăsit orașul Vidin și s-a mutat în satul din apropiere Novo Selo, unde  cu salariul său de 320 de euro poate face mai multe. Fiii săi uneori ajută financiar gospodăria. „Cum pot cere mai mult?” spune el. „Este normal ca vițelul să hrănească vaca?” Obișnuia să conducă o afacere de impermeabilizare, dar a închis magazinul în 2010, când criza financiară mondială devasta Bulgaria. „Oamenii nu aveau bani pentru renovarea caselor”, a spus el.
Venitul pe cap de locuitor din provincia Vidin este de 3.640 de euro, sau jumătate din media bulgară, potrivit Eurostat. Rata șomajului este de 13,5% – de trei ori media Bulgariei. Cifrele nu pot fi tratate ca fiind exacte deoarece nu iau în calcul o economie gri considerabilă. Mulți oameni lucrează fără contracte, veniturile lor fiind completate discret de plățile în numerar.
În orașul Belogradcik, la 56 km de orașul Vidin, șomerii își petrec timpul în cafenele. Primarul Boris Nikolov a declarat că șomerii preferă să supraviețuiască cu munci sporadice sau cu ce primesc de la rudele din străinătate decât să își assume un loc de muncă. „Nu găsești nici măcar patru persoane care să facă să funcționeze o cafenea mobilă”, s-a plâns el. Nikolov a explicat că cifrele oficiale despre populația orașului său sunt înșelătoare, deoarece mulți sunt plecați peste hotare nedetectați. „Eram 10.000 de oameni în 1991, acum suntem 5.000 pe hârtie și poate 3.000 în realitate”, a spus el.
Abandonat de adulții săi apți de muncă, Vidin a devenit o țară a bătrânilor și, ocazional, a minorilor. Unii dintre cei care s-au dus să muncească în țările altora au lăsat în urmă „copiii Skype”, numiți astfel după cea mai cunoscută dintre aplicațiile cu care părinții țin legătura cu cei mici.
Copiii sunt de obicei lăsați în grija bunicilor, susținuți cu remiterile trimise de părinți. În nord-vestul Bulgariei, 44% – adică aproape jumătate – dintre copiii cu vârsta cuprinsă între 10 și 17 ani au avut unul sau ambii părinți la muncă în străinătate, potrivit unui raport al agenției ONU pentru copii, Unicef. În Bulgaria, în ansamblu, rata medie este de 23%, adică unul din cinci copii.
„Părinții pleacă pentru că trebuie, nu pentru că vor”, spune Kristin Valentinova, în vârstă de 18 ani. Absolventă de liceu la Vidin, ea și-a văzut sporadic tatăl timp de 13 ani, când acesta locuia și lucra în Cipru. În doi din acei ani, în timp ce mama l-a însoțit pe tata, Kristin a fost crescută doar de bunica ei. Toți cei 26 de elevi care au absolvit clasa ei de liceu au părăsit Vidinul. A urmat exemplul lor anul trecut, mutându-se în Olanda pentru a studia afaceri.
Speranțele în marile planuri ale guvernului pentru a aduce o soartă mai bună Vidinului sunt deocamdată degeaba. Inaugurarea în 2013 a unui pod rutier peste Dunăre, care leagă Vidin de Calafat, oraș din România, a crescut volumul traficului prin provincie, dar nu a creat multe locuri de muncă. În 2017, guvernul de la Sofia a lansat un program de angajări de un milion de euro pentru nord-vestul Bulgariei, menit să încurajeze firmele să rețină salariații locali cel puțin un an. Potrivit lui Radoslav Georgiev, economist al think-tank-ului Active Society din Vidin, 90% dintre angajați au fost concediați după încheierea programului.
Economia în cădere liberă a Vidinului și populația în scădere au creat o „problemă de genul oul și găina”, spune Georgi Stoev, fondatorul unui incubator de tehnologie bulgar. El a explicat că angajatorii stau departe de zone precum Vidin, „susținând că nu există persoane potrivite pentru angajare, iar tinerii pleacă, argumentând că nu există angajatori potriviți”.
Exodul forței de muncă din Bulgaria a început în anii 1990, în frământările tranziției de la comunism la economia de piață, și a continuat până în noul mileniu. Intrarea țării în UE în 2007 a fost precedată de teama că migrația va atinge apogeul după ce libertatea de mișcare va fi permisă tuturor cetățenilor. Anticipând o creștere, economiile bogate ale UE – de la Italia, Austria și Germania și până la Olanda, Marea Britanie și Irlanda – au impus restricții temporare muncitorilor din Bulgaria și România. Ultima dintre aceste limitări a expirat în 2014. Gunter Verheugen, comisarul UE pentru extindere între 1999 și 2004, a declarat că a fost îngrijorat de impactul pe care l-ar fi avut asupra economiilor României și Bulgariei  pierderea a și mai multor muncitori. În timpul discuțiilor de preaderare, a povestit el, restricțiile temporare au fost văzute ca un mijloc nu doar de protejare a piețelor forței de muncă din Europa de Vest, ci și de protejare a „dezvoltării în țările candidate”. Cu toate acestea, factorii de decizie politică n-au reușit să prevadă rata declinului populației. „Nimeni nu se putea aștepta ca depopularea Bulgariei și României să fie atât de rapidă”, a precizat Verhuegen.
Negociatorul șef al Bulgariei în discuțiile de aderare, și fostul adjunct al ministrului de externe, Vladimir Kisyov spune că liderii UE au fost, în general, „pragmatici” în ceea ce privește extinderea libertății de circulație, recunoscând că măsura va atenua penuria de forță de muncă din cele două țări. „Statele UE cărora le lipsesc muncitorii beneficiază de pe urma poporului nostru”, a spus el.
Desigur, se credea că România și Bulgaria vor beneficia de aderarea la UE, la fel cum a fost cazul altora din regiune, de aderarea la bloc. În teorie, câștigurile economice care au venit odată cu calitatea de membru ar fi urmat să contribuie la încetinirea ratei declinului demografic prin reducerea motivelor pentru emigrare.
Nivelul de trai pare să se fi îmbunătățit după aderare.

Când Bulgaria a intrat în UE în 2007, PIB-ul pe cap de locuitor era de 40% din media celor 27 de state membre ale blocului. În 2018, indicatorul era la 50% din media Uniunii cu 28 de membri. Înainte de pandemie, rata șomajului era la un nivel minim istoric.

Cu toate acestea, declinul demografic a continuat. Zeci de mii de tineri bulgari pleacă în vestul Europei în fiecare an. Numărul bulgarilor care locuiesc și muncesc în străinătate s-a dublat de la aderarea țării lor la UE, potrivit Eurostat. Astăzi, 12% din forța de muncă a țării trăiește în alte state membre ale Uniunii.
Bineînțeles că emigrarea nu este singurul factor din spatele declinului. Rata fertilității din Bulgaria, de 1,5 nașteri la o femeie, este cu mult sub minimul necesar pentru menținerea populației, chiar și dacă nu se ține cont de pierderile datorate emigrării. În provincia Vidin, numărul nașterilor pe an este cu două treimi sub cel din 2000.
În timp ce câștigurile economice ale Bulgariei de după aderarea la UE nu au stopat declinul demografic, cel mai probabil acest declin a frânat aceste câștiguri. Potrivit unui sondaj realizat de Fondul Monetar Internațional,  PIB-ul pe cap de locuitor al Europei Centrale, de Est și de Sud-est ar fi putut urca până la 74% din media vest-europeană până în 2050 – o creștere semnificativă față de actualul nivel, de 52%. Însă după luarea în considerare a scăderii populației, PIB-ul pe cap de locuitor revizuit pentru aceeași perioadă nu trece de 60% din media vest-europeană. În cuvintele specialiștilor de la FMI, „vânturile contrare demografice” au încetinit rata „convergenței veniturilor”. O soluție este importul de forță de muncă, așa cum face, spre exemplu, Polonia cu muncitorii sezonieri ucraineni. Politic, acest subiect este unul delicat pentru mai toate statele estice. Ognian Nencev, medicul veterinar, este însă deschis acestei perspective. „Nu ar fi rău să aducem imigranți”, a spus el. „Unii ar putea spune că imigranții duc la scăderea salariilor locuitorilor din Vidin. Dar unde sunt acești cetățeni despre care vorbesc?”
În timp ce își caută următorul loc de muncă care îl va îndepărta de Vidin, Ognian își amintește de ocazia în care și el a fost tentat să plece în străinătate, printr-o ofertă de muncă și cazare ieftină în Germania. A ajuns până la autogară, unde a fost întors pentru că a încercat să urce în autobuz cu pisica sa. „Cum aș putea s-o las în urmă?” își amintește el. Și așa a rămas, frustrarea sa că a rămas în Vidin este domolită de afecțiunea sa pentru o pisică.