Sorin Pâslaru, ZF: Una sunt taxele, alta sunt contribuțiile sociale

Este o vie dezbatere ca urmare a ultimelor modificări ale Codului Fiscal asupra creșterii sarcinii fiscale mai ales în cazul micilor întreprinderi și, paradoxal în cazul slujbelor part-time.

Trebuie spus, în primul rând, că per ansamblu modificările Codului Fiscal au vizat în primul rând micii contribuabili, care reprezintă osatura contribuțiilor la buget. Aici este un dezechilibru pe care din păcate nicio administrație nu l-a corectat până acum. Cei 4500 de mari contribuabili, adică cele mai mari companii din țară așa cum sunt descrise în normele Fiscului, contribuie cu doar 40% la încasările bugetului consolidat din total, în timp ce cifra lor de afaceri ca pondere în totalul cifrei de afaceri în economie este de 70%. 

În loc să corecteze această anomalie și să se ducă spre o echilibrare încasări/cifră de afaceri în total, politica noilor modificări fiscale este de a se duce cu presiune și mai mare spre micul întreprinzător sau micul salariat în forma lui part-time. În loc să elimine taxele și contribuțiile sociale pentru orice câștig mai mic decât salariul mediu net și pentru micile întreprinderi, tocmai aici s-au majorat taxele și contribuțiile.

Însă în al doilea rând, trebuie subliniată o diferență pe care chiar și absolvenții de studii economice se pare că nu o mai fac în limbajul curent: diferența dintre taxe și contribuții sociale. Taxele sunt impozitele pe venit, pe profit, taxa pe valoarea adăugată sau accizele – la nivelul bugetului de stat. La nivelul bugetelor locale, taxele sunt pe mașină, pe casă sau pe alte bunuri.

Contribuțiile sociale, pe care trebuie să le plătească oricine deține un contract de muncă, sunt cu totul altceva. Contribuția socială reprezintă un drept al persoanei  – care se va exercita în viitor în cazul contribuției la pensie sau se exercită în prezent în cazul contribuției de sănătate dacă angajatul beneficiază de îngrijiri medicale în sistemul public de sănătate.

Deci expresia „a crescut taxarea” pe salariul minim fracționat la două ore este incorectă. De fapt, a fost introdus un prag minim pentru achitarea integrală a contribuțiilor sociale la pensie și sănătate de care va urma să beneficieze angajatul.

Abuzarea sistemului plății fracționate a determinat actuala putere să decidă eliminarea posibilității plății contribuțiilor sociale aferentă salariului minim fracționat pentru două ore. Aici este o neputință a statului de a determina folosirea corectă a acestor contracte sau abuzarea lor pentru a evita plata integrală aferentă salariului minim a contribuțiilor sociale. Este aceeași situație ca în cazul microîntreprinderilor, unde neputând să diferențieze activitatea corectă de cea incorectă Ministerul Finanțelor a decis reducerea pragului de impunere la cifra de afaceri de la 1 mil. la 500.000 de euro pe an și eliminarea CAEN-ului consultanță de management din microîntreprinderile impozitate pe cifra de afaceri.

Contribuțiile sociale sunt ale angajaților, nu ale angajatorului, iar evitarea plății lor este ca și cum nu s-ar plăti salariul. Astăzi, cei mai mulți pensionari aflați în plată sunt foști angajați în principal la stat. Peste un deceniu, va fi dramatic pentru cei cărora angajatorii nu le-au achitat contribuțiile sociale la adevărata valoare când li se va calcula pensia.

Singurul lucru care ar trebui schimbat pentru a corecta „corecția” este ca odată ce ai un contract de două ore pe zi și plătești conform noilor prevederi contribuțiile sociale aferente unui salariu minim brut, pentru celelalte contracte de două ore, contribuțiile sociale ar trebui plătite fracționat la salariul pentru două ore. Este o anomalie să plătești multiplu de contribuții sociale aferente unui salariu minim brut pentru toate contractele de muncă de două ore.

În rest, „igiena” comunicării pe teme economice ar trebui să prevaleze. Una sunt taxele și alta sunt contribuțiile. Că sunt mari, că sunt mici, asta e altceva, însă doar pornind de la utilizarea corectă a termenilor putem ajunge la decizii în cunoștință de cauză.