Sociologie cu Bercea Mondial

Așa se explică aerul haotic din comportarea PNL și a PDL, de pildă, care în teorie se pregătesc de unificare, proclamă că au pus la punct coordonarea programelor și nu mai au de bătut în cuie decât un “proiect de țară” comun, dar care au adoptat poziții opuse în scandalul Bercea-Băsescu. PDL a lipsit pur și simplu de la la ședința parlamentară de înfierare a președintelui, unindu-se astfel în cuget cu PMP, UDMR s-a abținut de la vot, în timp ce PNL a vrut inițial să propună o declarație proprie, în care să ceară și demisia lui Traian Băsescu, și cea a lui Victor Ponta, ca să nu se supere nimeni, iar apoi a explicat, prin vocea lui Ludovic Orban, că deși cer alături de PSD demisia lui Băsescu, liberalii nu o fac din niște motive meschine, ca PSD, ci din niște motive nobile, total diferite de ale foștilor parteneri de alianță.

Cât privește potențialii prezidențiabili, aceștia au reacționat și ei tot în chip de răspuns la ipoteticul sondaj de mai sus: Victor Ponta a cerut demisia lui Traian Băsescu, Cătălin Predoiu și Cristian Diaconescu s-au opus, iar Klaus Iohannis a fost chiar mai aspru decât Ponta, reclamând că implicarea numelui președintelui în scandalul interlopilor ridică o problemă de siguranță națională rezolvabilă prin demisia șefului statului.

E drept, Predoiu a promis că divergențele de acum dintre PNL și PDL se vor rezolva după fuziune, când ambele partide “vor vorbi pe o singură voce”, ceea ce nu sugerează însă niciun fel de sofisticate acomodări ideologice, ci pur și simplu reflectă speranța că vor reuși să câștige prezidențialele, să numească ulterior un nou guvern și să-și împartă puterea la fel ca PSD și PNL în perioada de glorie a USL.