Situația gazului e și mai rea decât cred oamenii. România trebuie să consume intern 100% din gazul din Marea Neagră pentru a-și acoperi cererea în 2030. Noile volume offshore abia acoperă declinul de pe uscat

♦ Scăderea abruptă a producției de gaze de pe uscat abia va putea fi acoperită de noile volume din Marea Neagră, astfel că România va avea nevoie de toate cantitățile pentru propriul său consum. Dacă nimic nu se schimbă în zona de producție pe uscat, exportul de gaze din Marea Neagră poate șubrezi siguranța alimentării interne.

Amânarea pentru o pe­rioadă nepermis de mare a proiectelor de explorare și producție de gaz din Marea Neagră pune România într-o situație greu de imaginat.

Astfel, aceste volume noi abia vor putea acoperi cererea internă în 2030 în contextul declinului abrupt al producției de pe uscat. Dacă nimic nu se schimbă din zona de producție pe uscat, exportul de gaze din Marea Neagră poate șubrezi siguranța alimentării interne, fiind cu atât mai necesar ca noile volume să ajungă la consumatorii de aici. În noua lege offshore însă, producătorii din Marea Neagră nu mai au nicio obligație privind vânzarea gazului în România, chiar dacă aceste volume sunt necesare pentru acoperirea cererii de aici. „Prin lansarea proiecte­lor de gaze din Marea Neagră în acest moment mai degrabă se limitează scă­derea de producție de pe uscat decât se creează oportunitatea unor viitoare exporturi“, spune Szabolcs Nemes, ma­naging partner în cadrul companiei de consultanță Roland Berger România.

Potrivit calculelor ZF bazate pe Planul de Dezvoltare a Sistemului Național de Transport Gaze Naturale pentru perioada 2020-2029 realizat de Transgaz, compania națională de transport al gazului natural, la nivelul anului 2030 producția internă de gaze naturale, care include cantitățile extrase de OMV Petrom, Romgaz, perimetrul Neptun Deep și volumele Black Sea Oil and Gas, va ajunge la circa 12 miliarde de metri cubi, an în care consumul va fi de 12,4 miliarde de metri cubi.

Practic, statisticile oficiale arată că perioada în care proiectele de producție din Marea Neagră își vor atinge maximul va coincide cu scăderea semnificativă a producției pe uscat, astfel că la final producția internă doar va putea acoperi cererea.

Spre exemplu, în cazului proiectului Neptun Deep, acolo unde acționari cu procente egale sunt OMV Petrom și Romgaz (statul român), vârful de producție, estimat la 6 miliarde de metri cubi pe an, ar putea fi atins în perioada 2028-2030, asta dacă producția chiar va începe în 2027. În statisticile Transgaz, de exemplu, startul proiectului era estimat pentru anul 2024, dar din cauza schimbărilor legislative, care au dus la exitul ExxonMobil din proiect, producția ar putea fi demarată abia în 2027. Mai departe, nici la Black Sea Oil & Gas (BSOG) lucrurile nu au mers conform planurilor, așa că producția nu a început anul trecut, ci este estimată pentru finalul primului semestru de anul acesta. Aici, pe vârf de producție, se va putea extrage circa un miliard de metri cubi de gaze, după care urmează perioada de declin.

Dacă proiectul Neptun Deep nu va fi demarat nici în 2027, atunci, până la finalul acestei decade, România va trebui să importe jumătate din necesarul său de consum, unul dintre cele mai pesimiste scenarii de lucru din acest moment.