Și-a deschis anul trecut un bar în centrul Bucureștiului. Străinii l-au votat cel mai spectaculos din lume

Un spațiu de 100 de metri pătrați, 18 biciclete de colecție din anii ’30-’40, 100 de șei de pegas și un meniu sănătos scris cu creta pe perete. Rețeta businessului bicicleta din centrul vechi al capitalei, deschis acum un an și jumătate, a fost validată recent prin votarea barului în topul celor mai spectaculoase din lume.

Poziționat pe strada Șelari, aproape de intersecția cu Lipscani, barul Bicicleta pare ușor de reperat pe Google Maps. Odată ajuns în centrul istoric, treci însă prea repede cu privirea peste sigla colorată în tonuri calde. Chiar și la primele ore ale după-amiezii, când clienții sunt încă la muncă, iar zona este populată de doar câțiva turiști străini și de români grăbiți, aflați în trecere, primul lucru pe care îl vezi nu este Bicicleta, ci sigla unui club de striptease din apropiere, care are exact ce îi trebuie: culori tari și forme bine definite.

Amplasat la etajul secund al unei clădiri care are la parter un bar cu terasă, iar la primul nivel un club de striptease, barul Bicicleta cu cele 62 de locuri pe scaune (care sunt de fapt șei de bicicletă) este o destinație pentru cunoscători sau pentru cei care au auzit de loc și vor să vadă ei înșiși ce și cum. De altfel, jumătate dintre clienți sunt fideli, mai exact revin la fiecare 2-3 zile.

„Nu știam la început cine sunt vecinii, însă din primul moment am cerut un spațiu la etaj pentru că, fiind un bar nișat, cine vine la noi ne știe și vine targetat“, spune Ștefan Ciobotaru, unul dintre cei doi proprietari ai barului Bicicleta.

Localul a fost deschis în primele zile din 2013, după aproape un an de căutări pentru un nou spațiu. Ștefan Ciobotaru se află la a doua încercare de business în centrul istoric al Capitalei, anterior având un skate shop (magazin dedicat pasionaților de sport) trans-for-mat ulterior într-un hibrid bar-magazin. „La un mo-ment dat nu ne-am mai înțeles cu proprietarii, care ne cereau o chirie foarte mare. Ne-am dat seama că nu ne-am mai fi putut recupera banii, așa că am închis.“

Când a decis să mai încerce o dată nu era hotărât ce fel de bar vrea să deschidă, însă știa că va fi unul cu tematică. Un prieten i-a sugerat să își deschidă un bar cu și despre biciclete, pasiunea sa din copilărie. În momentul când a găsit spațiul – care măsoară 100 mp – și a decis tematica, Ștefan Ciobotaru și partenerul său au început să caute biciclete vechi ale căror componente să le folosească în amenajarea spațiului. Șeile și pedalele le-au luat de la fosta fabrică Pegas din Zărnești, aflată astăzi în paragină. Din Marea Britanie au cumpărat 18 biciclete de colecție din perioada 1930-1940.
„Am vrut să folosim fiecare componentă, astfel că farurile au devenit corpuri de iluminat, jantele au fost folosite pentru mese, șeile la scaune, iar pedalele au devenit suport pentru picioare.“ Lanțurile au fost transformate în sculpturi sau candelabre. Toate piesele de mobilier sunt realizate de Ștefan Ciobotaru împreună cu tatăl său, pentru că, spune el, a vrut să își pună amprenta pe proiect. Au fost ajutați însă și de un atelier de confecții metalice. „Una dintre șeile din bar este de la Pegasul meu din copilărie. Am mers la bunica în pod și am găsit bicicleta mea veche, pe care am folosit-o în amenajare.“

Materia primă a fost de altfel cel mai greu de găsit, spune antreprenorul de 34 de ani care înainte de a-și deschide primul său business – magazinul de articole sportive – a lucrat tot într-un magazin de skate și snowboard. „După multe nopți nedormite și după multe căutări pe Internet am găsit bicicletele din Marea Britanie. După ce le-am cumpărat însă am avut probleme cu transportul lor, pentru că erau vechi, ruginite pe alocuri.“ Pentru că nu se puteau plia a fost nevoie de un TIR pentru a le transporta, când, în cazul unor biciclete noi, era suficientă o dubiță.

„Am vrut să avem însă și piese autohtone, și astfel ne-am gândit la Pegas și la fabrica din Zărnești. Când am ajuns acolo am fost surprinși de ce am găsit, mai exact fabrica e acum o epavă.“ Geamurile sunt sparte, camerele sunt goale, doar în unele încăperi pe podea mai găsești aruncate cadre ruginite de biciclete, șei lăsate în dezordine. „Cu toate acestea a fost dificil să putem cumpăra ceva pentru că birocrația este foarte mare. Am reușit în final să luăm legătura cu directorul fabricii și să cumpărăm șei și lanțuri.“

În total, a achiziționat un pachet de peste 100 de șei din anii ’80. Le-a păstrat așa cum au venit, originale, fără a le recondiționa. „Doar am tratat pielea.“