Sex și droguri fără ghilimele

Curajos în expresie, descriind un univers crud, violent, volumul a făcut ca puștoaica Helene să fie degrabă comparată cu Rimbaud (în materie de precocitate) sau cu Françoise Sagan (la nivel de talent literar). Problema e că, după primele valuri de vânzări și de critici ditirambice, lumea s-a dezmeticit și a descoperit că mare parte din text fusese preluat, fără ghilimele și nici îngrijorare, de la alți scriitori. Mai mari, și ca vârstă, și ca har decât ea.

Cu toate acestea, cartea – povestea tinerei Mifti, o pasăre de noapte care frecventează clubul berlinez deocheat Berghain și care încearcă toate experiențele sexuale și narcotizante posibile – rămâne o experiență incitantă. În privința plagiatului, autoarea declară senin: “m-am inspirat liber”. Și sare astfel încă un pârleaz, de data asta non-ficțional.

Helene Hegemann, “Rămășițele unui Axolotl”, Editura Litera, București, 2011