Semne ale traiului pe datorie în unele țări dezvoltate. Cazul României

Ceea ce se întâmplă în întreaga lume în prezent are cauze multiple și multe dintre aceste cauze nu sunt noi. Una dintre acestea s-ar putea numi eufemistic „traiul pe datorie”. Într-un limbaj rural, acest termen poate fi ușor tradus și asimilat cu „traiul pe caiet”, expresie atât de mult frecventată în lumea satelor din țara noastră. Marea majoritate a țărilor lumii, începând cu țările dezvoltate cum ar fi SUA, Japonia, Marea Britanie, Franța și altele, trăiesc pe datorie de mulți ani. Există însă o diferența între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare sau țările cu economii emergente.

Primul grup de țări are încă o capacitate mai mare de a rambursa/reînnoi datoriile contractate pe plan extern la termenele contractuale datorită PIB-urilor (Produsul Intern Brut) și rezervelor internaționale mult superioare unei țări ca România. Mai mult, unele dintre aceste țări fac parte din uniuni monetare cum este cazul celor din zona EURO, care zonă are în spate o puternică bancă centrală și anume Banca Centrală Europeană (BCE). Până în ultimii ani, aceste țări au beneficiat de stabilitate politica relativ bună, deși lucrurile s-au deteriorat semnificativ după ianuarie 2025 când noua Administrație americană a preluat controlul. Se poate spune că haosul geo-politic, războaiele din Ucraina (agresiune a Federației Ruse începută încă din februarie 2022 și fără previziuni certe de încheiere, deși este mediată de SUA) și Iran (2026) și inflația persistentă au condus la creștere gradului de nemulțumire a populațiilor din țările respective. De asemenea, prețul petrolului a crescut evident mai mult după începerea ostilităților în Iran, dar trebuie menționat că Europa a început să simtă efectul după 2022 când petrolul și gazele rusești nu au mai fost acceptate. În schimb s-a importat această marfă la un cost dublu din surse americane, norvegiene și altele. Acest lucru a dus la majorarea prețurilor de la stațiile de benzină si la o inflație generala/persistentă, spre nemulțumirea populației.

Aceste nemulțumiri sunt evident semne ale politicilor utilizate ani de-a rândul de unele țări dezvoltate de a trai pe datorie. Atunci când se încearcă punerea în ordine a situației finanțelor publice, demonstrațiile și protestele sunt inevitabile. Sunt multe situații în care aveam de-a face cu adevărate “paralizii politice” în care politicienii nu au curajul sau, pur și simplu, nu pot să introducă măsuri de austeritate financiară sau bugetară știind foarte bine care vor fi consecințele sociale ale unor astfel de măsuri. Unele dintre aceste convulsii, de obicei pașnice, au început în ultima vreme să ia chiar și forme violente. Cazul Franței, unde demonstrațiile studenților nemulțumiți inițial de condițiile de educație, au degenerat în jefuiri de magazine, incendieri de mașini etc., este cel mai ilustrativ din acest punct de vedere.

În afara acestor forme de exprimare ale nemulțumirilor populației, analiștii de pe piețele financiare mai au adițional și alte instrumente cum ar fi evoluția cursurilor de schimb sau creșterea dobânzilor practicate de băncile centrale sau de băncile comerciale. Și în această privință avem exemple care cu câțiva ani în urma erau de neconceput. Imixtiunile Administrației SUA în conducerea politicii monetare a Sistemului Federal de Rezerve (Fed) până în mai 2026, când mandatul lui J. Powell a încetat, sunt bine cunoscute de public.

     Demonstrații de stradă în Franța & Cursul Leului față de EURO (2016 – Oct. 2026)

Sursa: CNBC din 19 octombrie 2026; Grafic întocmit cu date BNR – Baza de date interactivă. 

Pe acest fundal de tensiuni sociale fără precedent au început să câștige teren partidele populiste sau chiar de extremă dreapta. Finanțele multor economii dezvoltate sunt sub un stres deosebit de acut pe care politicienii încercă să-l domolească prin datorii din ce în ce mai mari, atât ca sume absolute, cât și ca indicatori macro-economici considerați până de curând ca fiind nesustenabili și deosebit de riscanți. Cazurile a două mari puteri economice din Europa Occidentală prezentate prin cifrele de sinteză de mai jos sunt mai mult decât elocvente.

Indicatori cheie ai Franței și Marii Britanii (UK)

Nota: Pentru UK datele se referă la anul fiscal aprilie 2025 – martie 2026;

Sursa: Office for Buget Responsability pentru UK și M. Khan – Is ECB on brink of bailing embattled France – The Times din 24 octombrie 2026 pentru Franța.

Pentru țările cu economii mai puțin dezvoltate, riscul de incapacitate de plată este însă mult mai evident, iar consecințele/semnele unei asemenea stări de lucruri nu sunt dificil de imaginat (re-eșalonări, dobânzi mai mari, rating-urilor de țară de nivel scăzut, nemulțumiri ale populației care mai nou a început să se manifeste de asemenea prin convulsii sociale, lupte de stradă sfârșite cu numeroase arestări și/sau râniri ale organelor de ordine și altele).

Autorii acestui scurt demers au semnalat în mai multe articole riscurile acumulărilor de datorii externe și a traiului pe datorie, mai ales în cazul României, încă din septembrie 2018. Atunci am menționat creșterea rapidă a datoriei externe în paralel cu datoria internă ca fiind îngrijorătoare, dar nivel actual al acestui indicator macro-economic, conform cifrelor publicate de BNR în septembrie 2026, este alarmant de mare comparativ cu anii anteriori. Trebuie notat că în acest interval de timp relativ scurt (2018 – 2026), au fost ani în care nivelul datoriei externe a crescut cu aproape 20%. Nivelul cel mai înalt comparativ cu anii precedenți a fost înregistrat în 2020 și 2024 de 19,6%, urmat de 19,2% în 2023. La o analiză atentă și mai detaliată a cauzelor se pot identifica unele explicații pentru aceste situații. O cauză obiectivă a fost cea legată de criza de proporții biblice provocată de pandemia de COVID-19 începută în martie 2020. A urmat apoi “operațiunea specială” cum a fost denumită eufemistic agresiunea Federației Ruse împotriva Ucrainei. Acest război a condus la milioanele de refugiați care au intrat în țară noastră din Ucraina (ca și în Polonia, Ungaria și Republica Moldova, de altfel), cu toate costurile asociate, inflație, prețurile la energie și altele.

                       România – Evoluția datoriei externe, 1989 – 2026 (miliarde)

*pentru 2026 s-au folosit ultimele date disponibile.

Sursa: A. Tănase și M. Rădoi, Finanțe și Chestiuni Monetare Actuale (vol. I și II), 2021-2023 și BNR.

Pe plan intern, unde autoritățile române pot și ar trebui să controleze situația, este de notat nivel scăzut al producției locale la multe produse pentru care România are într-adevăr un potențial ridicat. Acest lucru a condus la deficite ale balanței comerciale fără precedent (EUR 32,3 miliarde în 2025). Controlul gradului de îndatorare (la intern, dar mai ales la extern) trebuie exercitat strict.

România a continuat să împrumute în ultimii opt ani bazat pe programe care nu erau adecvate, nu erau canalizate în mod corect și/sau care au fost abandonate în mod frecvent odată cu desele schimbări de guverne. În ciuda unui nivel bun al rezervelor internaționale (EUR 64,8 miliarde la sfârșitul anului 2025, dar în scădere la EUR 60,1 miliarde la 30 septembrie 2026) și a unor dețineri bune de rezerve de aur (103,6 tone în valoare de EUR 12,3 miliarde la aceeași perioadă, la prețurile curente), țara a plătit dobânzi mai mari comparativ cu alte țări din regiune.

O altă problemă fundamentală a fost că fondurile împrumutate din străinătate erau direcționate mai degrabă către consum și nu către investiții. În prezent, datoria externă a României a depășit nivelul de 60% din PIB-ul său, nivel considerat ridicat după analizele făcute de organizațiile financiare internaționale și agențiile de rating internațional. Emigrarea forței de muncă a tinerilor români (circa 5 milioane au părăsit România după Decembrie 1989, dintre care cei mai mulți în ultimii 10 ani) a dat o lovitură puternică potențialului economic al țării. Populația României a scăzut de la 23,2 mln la 1 iulie 1990 la 19 mln de rezidenți la 1 ianuarie 2026, după datele publicate de INS. La toate acestea s-a adăugat “paralizia politică” a unui Guvern interimar de la 5 mai până la 20 octombrie 2026.

Mai mult, deficitul bugetului de stat consolidat a fost deosebit de ridicat în 2024 (9% din PIB) și 2025. Acesta a fost mult mai mare decât nivel negociat cu UE pentru anii respectivi, în principal datorită unor cheltuieli în creștere și unei colectări relativ slabe a veniturilor. Nu există disciplină financiară, iar sectorul financiar al țării trebuie pus în ordine. Din păcate, legea bugetului este încălcată în multe cazuri. Toate acestea sunt nesustenabile pe termen scurt și mediu. Fără o creștere economică bazată pe producție și servicii și nu în mod singular doar pe consum finanțat prin datorie externă (cum a fost cazul de până acum), cel mai probabil România va continua să se împrumute atât la intern cât și la extern, iar cursul de schimb al Leului va continua probabil trendul de depreciere (semn clar al traiului pe datorie) din ultimele luni ale anului 2026. In acest context, cursul de schimb al Leului (cel mai bun și cel mai sensibil indicator al sănătății unei economii, (de facto prețul prețurilor cum l-a denumit Academicianul C. Kirițescu) sau al unui sistem politic) a ajuns deja la 5,40 Lei/EUR (depreciere de circa 8% față de începutul anului curent) si pericolul deprecierii persistă. Prezentul Guvern, recent investit de Parlament, Ministerul Finanțelor și BNR trebuie să controleze deficitele interne și externe, care sunt semne clare ale traiului pe datorie practicat în ultimele trei decenii.

Dacă acest lucru se va întâmpla în 2027 (în vremurile deosebit de tulburi și de neclare care guvernează ordinea mondială începând cu 20 ianuarie 2025) rămâne de văzut. Semnele de avertizare date de indicatorii macro-economici și de piețele internaționale nu trebuie ignorate.