Se spune ca Hollywoodul e in criza, dar nu-i adevarat

“Up in the Air”, pentru care regizorul Jason Reitman (fiul lui Ivan “Ghostbusters” Reitman) a primit un binemeritat Glob de Aur pentru cel mai bun scenariu, nu este despre criza, ci despre o multi-criza. De apreciat pentru tonul optimist (atentie, acesta este foarte bine ascuns) si pentru ghidusa invitatie la contemplarea propriilor alegeri, “Up in the Air” face praf si o multime dintre caracteristicile visului american si mai ales ale acelui gen de oameni in stare sa plateasca 1.000 de dolari (sau, bine, 999) pentru ca pe ecranul iPhone-ului sa le apara cuvintele “I am rich”.

George Clooney este Ryan Bingham, un adevarat campion al neimplicarii, care-si petrece majoritatea zilelor departe de casa, dand afara angajatii companiilor aflate in programe de restructurare. Nelegat de nimic, suficient siesi si (aparent) cat se poate de liber, Bingham este regele volatilului sau regat aerian, al calatoriilor la clasa business, al hotelurilor de langa aeroporturi si al birourilor de inchiriat masini, savurand fiecare doza de tratament preferential adusa de “loialitatea” sa fata de o marca sau alta, de la cozi speciale si deci mai scurte si pana la carduri stralucitoare, avantaje fara substanta, dar datatoare de dependenta.

In lumea lui Bingham, totul este o oportunitate si la orizont straluceste continuu un nou inceput, un nou avion de luat, un nou discurs de tinut (in timpul liber tine discursuri motivationale), o noua aventura de consumat intr-o alta camera de hotel deschisa cu un card de client premium. Desi nu pare genul de om cu care ti-ar placea sa imparti o bere dupa orele de serviciu, interpretarea lui Clooney ii aduce un imens sarm acestui erou de criza, hotarat sa nu lase niciun fel de balast sa-i ingreuneze confortabila si impersonala calatorie spre nicaieri.