Șapte tendințe critice emergente în infrastructură în 2014

Daniela Nemoianu (Partener Executiv, KPMG în România)

Există un consens emergent din partea publicului general că trebuie cheltuiți mai mulți bani pentru infrastructură, deși lumea este încă reticentă să bage mâna în propriul buzunar pentru a plăti asemenea proiecte. Cu toate acestea, cea mai serioasă provocare pentru anul 2014 este aceea de a face pasul critic necesar și a eficientiza calea parcursă de proiecte, de la etapa robustă de planificare si dezvoltare la achiziție, construcție și în cele din urmă operare, când se vor simți beneficiile proiectului. 

uvernul României a parcurs pași importanți de deblocare a obstacolelor acumulate în ultimii 10 ani, de conturare a strategiei și conținutului master-planului național de infrastructură, de modernizare a cadrului legislativ prin noua lege PPP și reintroducerea standardelor FIDIC și de optimizare a alocărilor de fonduri bugetare și europene către prioritățile pe termen mediu și lung. România va trebui să țină cont că propriile proiecte de infrastructură sunt supuse unor presiuni competitive enorme în contextul european și global, în privința accesului la finanțare, interesului marilor contractori și disponibilității resurselor specializate.

INVESTIȚIILE STIMULEAZĂ CREȘTEREA
La nivel mondial se consideră că infrastructura este calea spre dezvoltarea economică. Suntem sub semnul „Revoluției Infrastructurii„. Conform calculelor realizate de Banca Mondială, o creștere de 10% în sumele alocate sectorului infrastructurii poate conduce la o creștere de 1% în producția unei țări.

Nevoile sunt mari. Asia va avea probabil nevoie de investiții în valoare de 11 trilioane USD în infrastructura de bază până în anul 2030. În Africa Subsahariană numărul proiectelor bancabile a crescut în mod constant și este în prezent cea mai mare regiune care beneficiază de credite pentru infrastructură acordate de International Finance Corporation.

Companiile internaționale din domeniul infrastructurii continuă să se concentreze pe noi piețe din afara Europei și Americii de Nord pentru a-și dezvolta afacerile. Concurența, stimulată de credite interne pentru export, dezvoltare regională și instituții de finanțare multilaterală, se intensifică în Asia, Africa și America Latină, pe măsură ce companiile trec de granițele piețelor lor tradiționale pentru a dezvolta proiecte și a vinde materiale în regiuni cu dezvoltare rapidă. Am putut vedea o creștere a ieșirilor de capital de la investitori din Japonia, Coreea de Sud și China, care și-au făcut o intrare agresivă pe piețele globale profitabile, și ne așteptăm ca această tendință să continue după 2014.

Una dintre tendințele identificate de noi pentru 2013 care încă nu s-a materializat este emergența unor noi modele de infrastructură care să recunoască mai bine obiectivele pe termen lung și valoarea ciclului de viață. În timp ce structura de proprietate asupra activelor se diversifică și a fost inclusă în tendințele subliniate de noi, încă mai trebuie să așteptăm apariția unor noi mecanisme de finanțare care să diversifice sursele de venituri pentru proiecte.