Săptămâna trecută a fost despre viitor. Din toate punctele de vedere

Subiectele săptămânii trecute, în redacția BM, au fost CSR, inovațiile și alegerile. Primele două pentru că la momentul scrierii acestui text redacția BUSINESS Magazin pregătea conferința „Cum transformă companiile viitorul prin inovație și sustenabilitate”. Și se isprăviseră alegerile parlamentare, care nu au mai generat stupoarea din primul tur al prezidențialelor, dar rezultatele stârnesc suficientă îngrijorare. Mai e un hop, turul doi pentru alegerea celui dintâi om în stat, care se vor fi terminat la vremea când apare revista pe birourile sau ecranele cititorilor.

Cele trei subiecte menționate par a nu avea mare tangență, dar de fapt au. N-am vorbi și nu ne-am preocupa câtuși de puțin de teme rafinate ca inovația și politicile de CSR dacă am fi cufundați în negură. Negura este, în opinia mea, cuvântul care descrie cel mai bine și cuprinzător perioada comunismului – starea, trăirile, foamea, frica, frigul, întunericul (la propriu și la figurat), lipsa de speranță. Negură care nu s-a disipat brusc și a fost nevoie de un proces îndelungat și anevoios pentru a ajunge aici – când oricine poate zice orice, oricând, despre oricine, când putem călători oriunde, când cel mai adesea efortul și norocul sunt sificiente pentru a clădi cariere, branduri, afaceri, inovații, unicorni. Sigur, lucrurile nu sunt și nu vor fi niciodată perfecte. Avem borduriade, azilele groazei, țepe, corupție. Dar acum putem să răcnim – și uneori nu degeaba – ce nu e convine. Altădată și în alte locuri și acum în lumea largă, rănetul e înnăbușit, interzis, penalizat. De ce să renunțăm la drepturi, chiar așa insuficiente cum ne par? Prea multă lume nu știe sau uită cât de rău a fost odinioară. Când chiar ascultarea unor posturi de radio străine era ilegală.

Acum suntem conectați la știrile de pe tot mapamondul și doar filtrul gândirii proprii (ne) dictează ce să citim, credem, urmărim, pe cine să votăm, cui să dăm like sau unfriend.

Pe de altă parte, aproape că nu e zi în care să nu apară vești despre vreo nouă investiție în legată de intenția de a clădi un viitor mai bun, fie că e vorba de reciclare, plantări de copaci, dezvoltarea comunităților, sprijin pentru cei mai vulnerabili, tranziție spre o energie mai verde. Acestea sunt și câteva dintre domeniile alese de companii pentru a se implica în proiecte de CSR, așa cum arată și poveștile reunite în ediția din acest an a catalogului dedicat și pe care îl vom lansa în curând. 

Sigur, roata nu s-a inventat aici, iar strategiile de CSR și sustenabilitate sunt importate, din țări în care aceste fenomene sunt deja o regulă în business. Astfel, 95% dintre cele mai mari 250 de companii din lume publică în prezent țintele de reducere a emisiilor de carbon față de 80% în 2022), arată cel mai recent studiu realizat de KPMG privind Raportarea Sustenabilității. Studiul se derulează din doi în doi ani, din 1993, iar România a făcut din nou parte din acest proiect; iar analiza a arătat că, din cele 100 de companii din țara noastră analizate, 78 au publicat informații privind sustenabilitatea fie într-un raport de sine stătător, fie ca parte a raportului de management. Comparativ cu studiul anterior realizat în 2022, s-a înregistrat o creștere de patru puncte procentuale a numărului de companii raportoare. Altfel spus, și la acest capitol ne-am înscris în tendințele din partea „luminată” a lumii.

Și în ce privește inovația, am intrat „în bandă”. În ultimii ani, România a alocat mai puțin de 0,5% din PIB pentru sectorul de cercetare-dezvoltare. Spre comparație, media europeană se plasează mai degrabă spre 2,27%, fiind de câteva ori mai mare. Altfel spus, suntem codași la acest capitol (dar totuși suntem în cea mai performantă clasă, într-o „școală” de nivel înalt). Chiar dacă studiile arată că suntem inovatori modești, plasându-ne an de an la coada clasamentului prin comparație cu țăriile alte europene, și pe plan local există preocupare și interes pentru acest domeniu. În companii sunt tot felul de povești despre inovații dezvoltate pe plan local sau de echipele de aici pentru afacerile din întreaga lume. Dar chiar și-așa codași cum suntem, tot e mai bine decât în alte țări unde opresiunea este o realitate. Rămâne de văzut pe ce traseu ne vom îndrepta pașii și ce vom alege – negură sau lumină.