Să le dea cineva chinezilor batiste de pânză!

Mă împăcase cu această idee veșnicul hater care, la orice discuție despre starea presei, purtată online, apare cu ideea că „…presa e pe ducă, pentru că totul e pe net. Și tăiem și mai puțini copaci!“.

Iată că n-am tăiat mai puțini copaci, ba dimpotrivă, ceva mai mulți decât ne-am închipui, unul dintre motive fiind că umilul chinez de rând a renunțat să-și sufle nasul cu degetele și a început să folosească batiste de hârtie (apropo, câți dintre cunoscuții dv. mai folosesc batistă de pânză?); în plus cruciada împotriva plasticului, altfel cât se poate de justificată, a sporit consumul de hârtie de ambalaj, acesta fiind al doilea motiv pentru această stare. Mai mult, țările sărace folosesc din ce în ce mai multă hârtie, pentru educație, pentru manuale, în ideea reducerii analfabetismului și a instruirii intensive.

Aș lega peak paper de peak oil, o altă marotă a secolului XX pe care am tot regăsit-o și în anii de după 2000. Dacă e să luăm în serios primele estimări legate de sfârșitul erei petrolului, acum ar trebui să fim cam ca eroii filmelor Mad Max, fie cele din anii 80, fie cel din 2015, hălăduind prin deșerturi în căutarea ultimelor cisterne cu benzină. Nu este așa, iar petrolul a scăzut de la 150 de dolari barilul la sub 50, într-o mișcare greu de anticipat în urmă cu cinci ani, în perioada campionatului mondial de aruncat cu prețul petrolului, care ajungea și la 500 de dolari barilul.

Sigur că înțeleg că sunt și rațiuni geopolitice la mijloc, și răfuieli între producători și o colcăială de interese, dar, pe de altă parte, nu putem să nu constatăm, simplu, că cetățeanul planetar posesor de automobil a primit un purcoi de 3.000 de miliarde de dolari, bani transferați din încasările pe care ar fi trebuit să le primească țările producătoare de petrol. Același hater, culturalizat de vestitul documentar „Cine a ucis mașina electrică?“, ar trebui să apară în momentul acesta și să-mi spună despre moartea motorului cu ardere internă și de Tesla sau Prius.

Nu știu cine a ucis mașina electrică, dar știu că Tesla, de exemplu, pierde 4.000 de dolari la fiecare mașină vândută și mașina este puternic subvenționată de stat. Chiar dacă pierderile portdrapelului lui Elon Musk au scăzut de la 14.700 de dolari la 3.794 de dolari, valoarea finală este uimitoare: Tesla Motors, SolarCity și SpaceX au primit în total, în ultimii ani, 4,9 miliarde de dolari subvenții din partea statului. Toate acestea pentru ca o elită (pentru că insul care conduce o Tesla are un venit mediu anual de 320.000 de dolari) să pozeze în ecologistă. Nu mă iluzionez, pentru că același ins mediu consumă în prezent mai puțin carburant decât în urmă cu trei – patru decenii, și lumea trebuie să se gândească la un înlocuitor pentru benzină.

Să ne întoarcem la umila hârtie. Este un semnal important, cât se poate de important, pentru că marchează un hotar, cel al trecerii din epoca mașinilor, care a început cu Revoluția Industrială, în epoca informatică. Și nu, nici peak coal, adică vârful consumului de cărbune, și nici peak steel, echivalentul în materie de oțel, și nici măcar peak oil nu marchează mai bine momentul, cât banala, dar atât de importanta hârtie. Așadar, putem spune liniștiți că mileniul al treilea a început în 2013, odată cu depășirea piscului de hârtie.
Să le dea, totuși, cineva chinezilor batiste de pânză!

Ilustrez cu un colaj al lui Ion Bârlădeanu, un artist al hârtiei cu o istorie fabuloasă.