Ce s-a greșit în cazul jafului din Olanda? Cum trebuie păzite obiectele de patrimoniu aflate în expoziții? Aurel Catrinoiu, ANERSFR: Sala de expunere a fost nepotrivită, a lipsit protecția fizică și nu a existat o redundanță de măsuri de securitate

Alegerea nepotrivită a sălii de expunere, lipsa protecției fizice la fața locului și neaplicarea redundanței de măsuri de securitate necesare pentru obiectele cu valoare ridicată se numără printre erorile pe care le-ar fi comis de Muzeul Drents din Olanda, erori pe care atacatorii le-au putut exploata pentru a fura artefacte din tezaurul dacic al României, printre care coiful de la Coțofenești și brățările de la Sarmisegetusa.

Cum explică Aurel Catrioniu, președintele Asociației Naționale a Evaluatorilor de Risc la Securitate Fizică (ANERSFR), erorile de securitate din expoziția „Dacia. Regatul aurului și argintului”, în cadrul emisiunii de business ZF Live:

• Alegerea sălii de expunere a fost nepotrivită. Sala de expunere avea un perete exterior pe care era o ușă veche blocată cu un grilaj și a fost cea mai simplă cale de acces. O greșeală enormă, sala de expunere trebuia să fie înconjurată de pereți interior.
• Exponatul nu trebuia să stea peste noapte în sala de expunere. Regula de bază era că în funcție de importanta exponatului, și în cazul nostru avem o valoare aproape inestimabilă, se protejează diferit. Pentru aceste situații, în funcție de mărimea exponatului, seara nu se lasă în sala de expunere și se păstrează pe timpul nopții în camere tip tezaur sau în seif, ceea ce întârzie accesul neautorizat cu câteva ore.
• Nu a existat pază fizică la fața locului. Din declarațiile conducerii muzeului aflăm că aveau sistem de supraveghere conectat la poliția locală, dar nu am aflat încă în cât timp a ajuns poliția la fața locului. La ora respectivă cred că trebuia să ajungă foarte repede, fiind traseul liber.
• Nu a existat o redundanță de măsuri de securitate sub o formă sau alta. Spre exemplu, una dintre cele mai eficiente metode este generarea de ceață artificială. În 2-3 secunde se umple camera de ceață, vizibilitatea e zero și agresorii sunt obligați să fugă pentru că nu pot identifica zona unde trebuie să acționeze, adică nu mai găseau coiful.
• Studiile de securitate precizează în felul următor: se aplică politica de securitate de tip foi de varză sau foi de ceapă sau politica inelelor concentrice. Deci valorile vitale trebuie supravegheate printr-o redundanță de 2-3 inele de securitate.
• În România există o legislație care obligă inclusiv muzeele să-și stabilească măsurile de securitate printr-un specialist, printr-un evaluator, care asociază riscurile cu ceea ce este de păzit. Spre exemplu, în Olanda știm că se comit jafuri cu explozibil la bancomate destul de frecvent, comparative cu România, ceea ce înseamnă că riscurile creșteau enorm pentru alegerea sălii și pentru măsurile necesare. Cred că era nevoie de pază internă și supraveghere video live și atunci puteau să descopere apropierea de perete și să dea alarma în timp util, până să ajungă la explozie.