S-au redeschis școlile. Ce cred profesorii români din diaspora despre sistemul local de învățământ și cum cred că poate fi îmbunătățit

Școlile s-au redeschis. Nu toate. De exemplu, Școala „Sfinții Constantin și Elena“ din Drumul Taberei nu se redeschide, nu din cauza pandemiei, ci din cauza primăriei – școala este o ruină, practic. Pandemia a scos la suprafață problemele grave din învățământ.

Sistemul de învățământ din România a fost pus în fața unei încercări puternice în această perioadă în care pandemia de COVID-19 a mutat elevii din sala de clasă în fața unui laptop sau a unei tablete. Mai mult, pandemia a scos în evidență probleme vechi din școlile locale, probleme care caută soluții de mulți ani, cred profesorii români din diaspora.

„Perioada pandemică a scos în evidență diferențele enorme dintre educația la țară și educația urbană din România. (…)  Cred că adevărata problemă în România este inegalitatea referitoare la condițiile de învățare. A recupera această inechitate este adevărata provocare a învățământului preuniversitar românesc, iar pentru asta avem nevoie de o strategie la nivel de țară“, crede Constantin Lomaca, profesor de chimie și biologie la Franconian International School, din Erlangen, Germania.

Pentru a veni cu soluții care pot îmbunătăți sistemul de educație din România, actorii din acest domeniu trebuie să își facă treaba pentru care „au semnat“, crede el, să colaboreze unii cu alții, să nu ne lăsăm învinși când lucrurile nu merg așa cum și-ar fi dorit, să nu dea vina doar pe alții ori pe sistem.

„Părinții ar trebui să pună presiune pe școală, să nu accepte abuzuri, dar să o facă în limitele bunului-simț și al înțelegerii felului în care funcționează școlile și, în special, rolul profesorului. Școlile, la rândul lor, ar trebui să consulte periodic părinții și să-i țină la curent cu deciziile luate. Consider este că trebuie intervenit simultan, atât de sus în jos, cât și de jos în sus. (…) Cred, însă, că mesajul și măsurile luate la nivel guvernamental ar trebui să fie puțin mai ancorate în concret“, adaugă Constantin Lomaca.

 De pildă, spune dascălul ,nu se înțelege clar, în ciuda declarațiilor făcute de-a lungul anilor, ce înseamnă “îmbunătățire“. De ce, cine, ce și, mai ales, cum să se schimbe lucrurile, ce fel de îmbunătățiri s-au făcut.

Constantin Lomaca, profesor de chimie și biologie la Franconian International School, din Erlangen, Germania: Cred că adevărata problemă în România este inegalitatea referitoare la condițiile de învățare.

„Multe măsuri par a fi luate sub diverse presiuni sau indicații, iar o viziune reală reflectată în practică nu se observă. De exemplu, nu s-a clarificat, încă, nici programul guvernamental România Educată, astfel încât să fie pe înțelesul fiecărui profesor și nici măsurile luate, până acum, nu par să aibă o anume viziune. Deci, în primul rând ar trebui un anume consens și acceptarea pașilor pe o anumită perioadă, fără critici aprige la fiecare pas“, explică el.

Constantin Lomaca spune că țările care au transformat și reformat educația cu succes recunoscut internațional, precum Polonia, Estonia și Portugalia, au avut consens politic și au creat programe concrete și coerente, pe care le-au implementat cu consecvență în etape ce au durat cel puțin șase – opt ani.  

„În România se observă o tendința de a îmbrățișa extremele educaționale, fie un neoconservatism esențialist, fie un progresivism superficial înțeles. Rar se găsește o cale de mijloc, fundamentată mai întâi teoretic, potrivită cu viziunea educatională și reflectată într-un plan de implementare consecvent.“

Ce se poate învăța în ceea ce privește educația de la alte țări nu este un anume model, ci o anumită modalitate de acțiune.

„Exact ca-n business: există o strategie, există un plan de implementare a strategiei, te ții de el, ai date precise, te uiți la aceste date când iei anumite decizii, știi cine e responsabil, nu lași derapajele nesancționate și tot așa. Toate acestea, pe fundalul unei descentralizări reale și curajoase, combinată cu eliminarea sau măcar reducerea influenței politicului din școli“, concluzionează dascălul.

Aura Imbarus, profesor de limba engleză care predă la liceu și colegiu în California, Statele Unite ale Americii, vorbește despre o serie de aspecte din școlile unde predă care ar putea fi implementate și în școlile din România.

„Sunt mai multe aspecte de luat în calcul și de menționat, și anume: indiferent de vârstă, te poți întoarce oricând pe băncile școlii să o iei de la capăt – nu există vârstă potrivită pentru asta. Există școli pentru bugetele fiecăruia – dacă vrei să înveți, înveți, nu există scuze pentru a nu învăța și a te dezvolta, (…) hands-on curriculum în care exemplifici situațiile din societate și din viața reală, să le oferi copiilor exemple și studii de caz reale să le rezolve, descentralizarea sistemului în care studenții vin și își aduc aportul la crearea unei matrice școlare eficiente și utile“, spune ea.

Teodor Nițu, profesor de fizică la Seisen International School din Tokyo, Japonia, crede că sistemul educațional românesc trebuie să se adapteze practicile educaționale moderne și să pună elevii pe primul loc.

„Cred foarte mult că, dacă vrem să creștem valoarea sistemului educațional românesc, și nu vreau să știrbesc cu nimic valoarea lui actuală, și să ne aliniem la politicile și practicile educaționale moderne, cele ale secolului 21, atunci toată lumea ar trebui să înțeleagă că trebuie să muncim, să colaborăm, să găsim cele mai bune soluții, să nu mai conteze din ce parte vin ele și să punem copiii pe primul loc“, spune el.

Pe lângă îmbunătățirea funcționalității sistemului educațional românesc, cel mai important lucru constă în schimbarea mentalităților tuturor celor implicați în educație: a profesorilor, a celor care se ocupă de administrația școlilor, a părinților și, nu în ultimul rând, a societății civile și a clasei politice, crede Teodor Nițu.

„Este destul de simplu să înțelegem că după cum îi educăm pe copiii noștri, așa se vor vedea schimbările la nivel de societate și de țară, în viitor. Cum poți să creezi viitorul societății pe care ți-o dorești dacă nu ai grijă de educația copiilor tăi?“, concluzionează el.

Cristina Gheorghe, fondatoare a organizației educaționale SuperTeach și președinte al Institutului Dezvoltării Personale, spune că sistemul de învățământ din România se confruntă cu trei probleme sistemice principale.

 „Prima se referă la oamenii din sistem și la mentalitatea acestora: majoritatea funcționează cu o mentalitate de tipul focus pe mine (inward) vs. focus pe obiective comune și ceilalți (outward), gândirea la scară mică (meschină) vs. gândirea cu viziune (big thinking); dincolo de mentalitate, trebuie impulsionat leadership-ul în educație, concept deseori neînțeles, alături de valorizarea importanței rolului de profesor.“

A doua problemă majoră ține de impact, spune ea.

„Sistemul din România nu evaluează deloc impactul pe care școala îl are în viață, reușita și succesul personal și profesional al elevilor care ies de pe băncile școlii, practic, nu construiește competențe în rândul elevilor, competențe necesare pentru secolului 21.“

A treia problemă se referă la procesul de învățare, spune reprezentanta SuperTeach.

„Ne raportăm la ore care se desfășoară în clase și la un mod de predare în care 99% se realizează frontal vs. experiențele de învățare pe care profesorii le pot oferi elevilor, dar și obiectivele de învățare și activitățile nu doar cognitive și academice, ci și emoționale, spirituale; nu în ultimul rând, concentrarea profesorilor de a-i învăța pe copii, preponderent în spațiul școlar“, concluzionează Cristina Gheorghe.

Teodor Nițu, profesor de fizică la Seisen International School din Tokyo, Japonia: Este destul de simplu să înțelegem că după cum îi educăm pe copiii noștri, așa se vor vedea schimbările la nivel de societate și de țară în viitor.