România nu este în nicio criză economică, financiară, valutară, dar dacă cei de la putere vorbesc despre acest lucru și nu fac nimic cu criza bugetară, vom ajunge repede într-o criză în care ne băgăm singuri

– România nu este în criză economică;

– România nu are nicio criză pe piața muncii (în sensul că angajații nu sunt dați afară, ci dimpotrivă, cererea de angajare este mai mare decât oferta, șomajul este redus);

– România nu este în nicio criză salarială, nu se pune problema tăierii salariilor, ci dimpotrivă, salariile continuă să crească;

– România nu are nicio problemă de plată a pensiilor și salariilor;

– România nu este în nicio criză financiară;

– România nu este în nicio criză a sistemului bancar;

– România nu este în nicio criză valutară;

– România nu este în nicio criză a rezervei valutare;

– România nu este în nicio criză de creditare în valută (acum, 70% din credite sunt în lei);

– România nu este în nicio criză a cursului de schimb leu/euro – după creșterea de 3% de acum două săptămâni, acum BNR se luptă să nu lase cursul să scadă sub 5 lei pentru un euro;

– România nu are nicio criză pe Bursă;

– România nu are o problemă cu datoria publică;

– România nu are o problemă cu datoria externă.

Dar este adevărat că are o problemă cu:

– deficitul comercial – importurile continuă să fie mult mai mari decât exporturile, iar orice creștere a salariilor se duce în importuri;

– deficitul de cont curent, care adună deficitul comercial cu serviciile (în stagnare sau în ușoară scădere) și intrările de capital;

– deficitul cheltubugetar – mult prea mare față de posibilitățile economiei de a-l acoperi din business;

– structura cheltuielilor bugetului – plata salariilor, pensiilor și a cheltuielilor cu dobânzile la datoria publică înseamnă 80% din veniturile bugetare;

– numărul de angajați în sectorul bugetar – mult prea mare;

– dobânzile mari pe care le plătește guvernul pentru a se împrumuta ca să finanțeze deficitul bugetar și reeșalonarea datoriei publice;

– investițiile făcute în obiective care nu vor aduce nimic, ci doar o cheltuială (de exemplu, stadioanele în orașe mijlocii și mici, fără echipă, fără suporteri);

– ritmul de creștere a datoriei publice, care este total nesustenabil;

– ritmul de absorbție a fondurilor europene;

– atragerea de investiții străine – am ajuns la cel mai scăzut nivel;

– împărțirea puterii la nivelul guvernului versus administrația locală, care a devenit fanariotă;

– execuția reformelor asumate fie prin PNRR, fie prin alte programe de finanțare;

– companiile de stat, unde se desfășoară o luptă pe viață și pe moarte între partidele și clanurile politice pentru impunerea propriilor oameni în marile firme de stat;

– percepția legată de ceea ce fac guvernul și administrația de la București;

– de imagine și autoevaluare, în sensul că în realitate stăm mai bine decât spunem.

Chiar dacă România are mai multe probleme (nu mai multe decât alții), dacă cei care sunt la putere sau vor veni la putere acum vor vorbi numai despre criză, vom ajunge repede să intrăm într-o criză.

Înainte ca cei care au puterea să vorbească despre criză, trebuie să vină cât mai repede cu un program coerent de reducere a deficitului bugetar, în care să creadă în primul rând ei, ca ulterior să creadă și ceilalți, și în special cei care ne împrumută.

România este o piață mult prea mică pentru a rezista singură, nu are suficiente resurse financiare interne pentru a acoperi necesitățile de finanțare a deficitului bugetar și a datoriilor care ajung la scadență și care trebuie reeșalonate pentru că nu pot fi plătite, dar și a necesităților de finanțare ale businessului privat, dar și ale marilor companii de stat (de unde va face rost Romgaz de bani pentru a finanța proiectul de exploatare a gazelor din Marea Neagră?).

Așa că are nevoie de piața financiară externă pentru a se finanța pe termen scurt și de fondurile europene pentru a-și finanța proiectele și investițiile pe termen lung.

România nu are suficiente resurse interne pentru a finanța din buget toate investițiile publice începute, toate declarațiile și intențiile aruncate de politicieni.

România are nevoie de băncile internaționale și de Comisia Europeană, adică de cei de la Bruxelles, pentru a reuși să treacă peste această perioadă care, dacă nu se rezolvă anumite lucruri, mai devreme decât ne așteptăm ne va exploda în față și atunci chiar că vom intra în criză.

Nicușor Dan va beneficia de o scurtă perioadă de respiro în care, împreună cu guvernul, trebuie să pună pe masa finanțatorilor atât interni, cât mai ales externi, un program de reducere bugetară, dar și de revenire a creșterii economice.

Cine va face acest program este o altă întrebare.

30-50 de miliarde de lei, cât este gaura care trebuie acoperită, înseamnă niște sume foarte, foarte mari, care nu pot fi acoperite dintr-odată.

Să nu uităm că Traian Băsescu a tăiat salariile la buget cu 25% și a mărit TVA de la 20% la 24% pentru că nu putea să acopere o gaură de 4 miliarde de lei.

Numai în poziția lui Nicușor Dan și a viitorului premier să nu fii acum!