Rezistența capitalistă: Ce face generația actuală când democrația și capitalismul sunt puse în pericol de amenințarea populistă

“Este foarte important să se creeze sinergii prin dialog, prin încercarea de a ne așeza la masă (mediul privat și statul – n.red.) și prin a evita căderea în derapaje populiste. Eu cred că populismul, așa cum se exprimă astăzi, este cel mai mare pericol – și nu doar la adresa economiei de piață. Ce e populismul? E corupție inversă. Este foarte tentant pentru oricine să primească fără să muncească. Cred că este foarte important să explicăm că nu se poate să aștepți prosperitate fără muncă. Nu există așa ceva. Nicăieri în lume prosperitatea fără muncă nu merge, se numește jaf”, atrage atenția avocatul de business Gabriel Biriș, partener și cofondator al casei de avocatură Biriș Goran, în cadrul dezbaterii „Mai are România nevoie de economie de piață?”, organizată de ZF împreună cu Asociația Oamenilor de Afaceri din România (AOAR) și New Europe College.

Populismul este o abordare politică ce a reușit să ajungă la mulți oameni din diverse societăți la nivel global deoarece apelează la oamenii cu venituri mici sau medii care se simt nedreptățiți de către anumite elite globale. Mai mult, Sergiu Manea, șeful BCR, identifică alte două fenomene majore care schimbă în prezent lumea așa cum o știm, pe lângă problematica populistă. „În primul rând, polarizarea profiturilor către tehnologie reprezintă un fenomen de piață, în al doilea rând intrăm într-o nouă fază a disputei comerciale dintre SUA și China, iar punctul trei este polarizarea oamenilor în interiorul statelor naționale. De ce creșterea economică nu se transferă în masă la nivelul de trai? – este întrebarea esențială. În lipsă de soluții pentru această problemă intrăm în noua zonă de național-populism, pentru că oferă identitate, iar identitatea este mai bună decât pâinea câteodată”, spune Manea.

Practic, populismul se bazează pe o frustrare socială pornită din erorile capitalismului, iar în ultimii ani a prins avânt pe umerii crizei globale din deceniul precedent. Însă abordarea este o promisiune otrăvită întrucât ea subminează libertatea capitalismului și valorile economiei de piață. Din păcate, mulți tineri rezonează cu retorica.

„Un sondaj făcut de curând în rândul tineretului constată că singura formă de activism a tinerilor de astăzi este protestul. Din același sondaj a mai rezultat că tineretul exprimă tendințe de dreapta, dar în același timp crede cu fermitate că guvernul trebuie să intre în societate și în business și să preia businessul pentru a-l face mai echitabil. Tinerii cred că guvernul și statul trebuie să intervină în societate pentru redistribuirea valorilor și atenuarea inechităților”, subliniază Florin Pogonaru, președintele Asociației Oamenilor de Afaceri din România. El mai spune că oamenii de afaceri trebuie să își „apere economia de piață” și atrage atenția asupra problematicii „unui stat prea scump, care nu își mai asumă nimic”.

„Problema noastră este dacă nu cumva ne vom prăbuși – și nu vreau să fiu dramatic – sub greutatea unui stat foarte scump, care nu își mai asumă nimic. Și trebuie să vedem ce se va întâmpla cu acest stat și să ne gândim dacă nu va exista un moment de implozie, de revoluție. Până să avem o revoluție în privința pieței ne paște o revoluție în privința greutății cu care statul apasă pe societate. (…) Noi, ca oameni de afaceri români, știm să ne apărăm economia de piață? Avem suficient spirit animalic pentru a ne lupta cu multinaționalele, buncărele astea de export?”, se întreabă retoric Pogonaru.

Legat de „buncărele de export”, Sergiu Manea consideră că principala problemă ar fi lipsa propriului cadru de inovație și a infrastructurii necesare pentru a ține „creierele” în România sau în companii românești. Astfel, singura soluție a țării pentru a rămâne cu talente ar fi un sistem de educație care să cultive din ce în ce mai multe. „Este clar că inovația va fi substitut de capital. Inovația va deveni formă de producție. Întrebarea este cum produci inovație în context și generând suficient de multă masă de colecție. Marea problemă a industriei de IT va fi că nu va putea produce destui ingineri, ca să îl citez pe domnul Talpeș (n.r.: Florin Talpeș, fondatorul Bitdefender). Ar trebui să ne coordonăm și să producem mai mult creier decât poate consuma Occidentul, pentru că este clar că noi nu vom putea crea infrastructură și o calitate a vieții ridicată suficient de rapid încât să oprim migrația. Inovația are nevoie de context. Faptul că avem mii de ingineri care scriu cod pentru Amazon sau Google nu înseamnă că noi am creat cadrul de inovație. Mai mult, faptul că stilul de management din companii este același de după revoluția industrială nu încurajează inovația. Când vorbesc de cooperare pentru educație înseamnă inclusiv cooperarea pentru a crea, pentru a face lucruri diferite”, adaugă CEO-ul BCR.

Oamenii de afaceri vorbesc despre un proiect de țară, sau cel puțin un proiect de generație, care să ducă România la următoarea treaptă a civilizației, însă până a putea pune la punct orice fel de proiect de anvergură care implică toți actorii sociali, statul trebuie să învețe să stea mai ușor și mai eficient la masă cu mediul privat și să discute, ca în economiile avansate. Avocatul de business Gabriel Biriș a ocupat și funcția de secretar de stat în Ministerul Finanțelor în 2016, unde a descoperit și el că există „o baricadă” între stat și mediul privat.

„Încercam să înțeleg ce anume a generat niște probleme și interlocutorul meu îmi spune: «Luați-o mai încet, pentru că acum sunteți de cealaltă parte a baricadei». Ce e aia baricadă? Suntem la război? Conceptul ăsta de baricadă trebuie să ne iasă din minte. Trebuie să facem punți, nu baricade. Și oamenilor din business, și angajaților, funcționarilor, politicienilor, tuturor ne va fi mai bine când ne vom concentra să facem punți, nu baricade”, povestește Biriș.  

Chiar și așa, dărâmarea baricadei și așezatul la aceeași masă a statului cu mediul privat nu are valoare dacă nu este stabilit un proiect de țară sau de generație. „Am intrat în NATO, mulțumim generației respective, apoi intrarea în Uniunea Europeană a făcut-o o altă generație un deceniu mai târziu. Ce facem mai departe? Haide să intrăm în OECD, să fim mai nemți, mai elvețieni. Până se devină proiect de țară, trebuie să avem o idee care să devină proiect de generație”, crede Dragoș Neacșu, CEO al Erste Asset Management.

„Marea schimbare la noi pe următorii 15-20 de ani trebuie să fie să ieșim din această paradigmă din primăvară până-n toamnă și să facem ce ne dorim și noi, proiecte, bugete multianuale, să putem intra și noi într-un club mai educat unde ideile se rostesc firesc și lucrăm împreună. (…) Nu avem nicio șansă să avem capitalism peste 20 de ani fără acordul tinerilor. Demografia nu ne ajută, iar ea este implacabilă”, adaugă el.
Pe de altă parte, Călin Fusu, fondatorul BestJobs și Neogen, spune că este optimist cu privire la viitorul țării, dar crede că acest viitor trebuie privit constant într-un mod integrat în structura europeană din care face parte. În același timp, problema „fierbinte” a României, cea demografică – despre care vorbea și Dragoș Neacșu – poate fi rezolvată și prin creșterea salariilor, care poate reduce sau chiar elimina decalajele dintre traiul unui român în România și traiul peste hotare.

„Eu sunt puțin mai optimist și cred că crescând salariile facem bine și aducem oamenii înapoi, deci m-aș poziționa pe partea aceasta. Cred că toți putem crește salariile și ar fi foarte bine. Cred că problema Europei va fi conflictul dintre elitele naționale care trag împotriva integrării. (…) Cred că românii merită mai mult, nu România ca țară. Eu privesc Europa ca o țară, unde România este un județ. Ne putem face planuri, nu este rău, dar suntem doar un județ”, spune Călin Fusu.

Dacă la nivel macro integrarea este cuvântul de bază pentru un viitor mai conectat al României cu prosperitatea celorlalte țări europene, Andrei Pogonaru, proprietarul mallului Veranda, crede că inovația și economia de piață vor fi generate plecând de la nivelul micro al fiecărui individ în parte.

„Pentru mine viitorul este unul optimist, unde este loc pentru toată lumea. Am 120 de magazine, iar fiecare magazin reprezintă un antreprenor. Unii au succes, alții nu au, dar viitorul este atât de divers. Te uiți la nivelul fiecărei companii, fiecare are o poveste, își caută unde să obțină monopol sau nu. Lucrurile sunt mai dinamice și mai optimiste. România are un avantaj natural – nu neapărat unul clar – sunt mii de oameni care lucrează fiecare în direcția lui și trag spre un viitor mai bun”, spune Andrei Pogonaru.

Oricare ar fi perspectiva, soluția sau abordarea, Florin Pogonaru concluzionează: „Societatea românească, nu doar mediul de business, este într-un punct de inflexiune în care avem mari întrebări despre ce ni se întâmplă și unde ajungem, iar aceste întrebări nu își găsesc răspuns”.