REPORTAJ ZF. Paște în vremea pandemiei: Azi-dimineață rafturile erau pline, dar oamenii păreau puțin mai goi. COVID-ul a alungat sărbătoarea și a scurtat listele de cumpărături

Soarele de aprilie găsește anul acesta natura mai plină de viață ca niciodată, în timp ce oamenii trăiesc un Paște cum n-a mai fost.

Drumul până la un supermarket din Capitală în ultimele ore dinainte ca majoritatea magazinelor alimentare să se închidă pentru următoarele două zile este mai gol ca niciodată. Sunetul cauciucului în contact cu asfaltul se aude tot mai rar, tot mai departe.

Cred că nu am mai auzit trilurile de păsări la fel de puternice de când eram copil și trăiam departe de București, la marginea unui oraș de provincie. Bineînțeles, nu este doar despre o trăiere proprie, ci o nouă realitate temporară – lipsa de activitate generată de măsurile de carantină a redus poluarea, a lăsat natura să respire și i-a scos până și pe leii din Africa de Sud din mediul lor, întrucât unii dintre ei s-au simțit în siguranță să doarmă pe șosea.

La intrarea într-un supermarket, altădată plin de oameni, nu e nimeni. În interior, coada e subțire, cu 6 oameni care așteaptă la distanță de 1 metru unul de celălalt să își plătească „bunurile care acoperă necesitățile de bază”. Patru dintre ei au mască.

Uitându-mă în tot magazinul, cred că sunt mai mulți angajați care pun marfă pe rafturi decât clienți. Anul acesta ceva s-a schimbat. Coșurile pline de alimente lipsesc. Ele există, dar nu sunt mai multe sau mai pline decât ar fi fost într-o zi obișnuită de sâmbătă. Poate doar cu mai mult alcool. Dar în niciun caz nu sunt coșurile românilor de Paște pe care le știm. Poate asta va scădea risipa alimentară.

Săpun, detergent, carne, lapte, ouă, pâine etc – toate sunt pe rafturi. Aceeași experiență am trăit-o ieri, într-un mare hypermarket, unde coșurile erau doar jumătate pline, iar magazinul era jumătate gol – doar carne de miel se găsea mai greu, dar angajații spuneau că la ora 15.00 va veni un nou transport.

Când eram copil, această sâmbătă îi găsea pe oameni la cumpărături. Și nu doar atât, îi găsea pe oameni plini cu un mix de emoții. Era o bucurie combinată cu doză mai mică sau mai mare de căldură religioasă, dar care scotea pe ici pe colo câte o urare auzită chiar și în supermarket de tip: „Paște Fericit!”.

Însă în 2020, în timpul Paștelui petrecut în vremea COVID-ului, în magazine și pe străzi este liniște.

Anul acesta, în magazine mă așteptam să simt tensiunea, să văd oamenii nervoși, frustrați, poate chiar temători, dar mă așteptam să văd emoții, în orice caz. Însă în magazin era o liniște grea.

La casă, angajații par obosiți. Probabil că sunt, la fel ca farmacistele, curierii, paznicii și alte categorii de eroi la care nu ne gândim. Ieri, am întrebat o casieră dacă „mai poate?”, iar ea mi-a povestit cum un client s-a luat de ea pentru că nu a coincis totalul de plată cu matematica pe care și-o făcuse el dinainte. Poate că oamenii sunt și nervoși, totuși.

Cum să fie altfel când peste 1,2 milioane de români sunt șomeri?

La ieșirea din magazin este liniște. O singură mașină trece până când traversez strada, iar pe trotuar, aud un domn care spune către telefon: „Nu pot să vin, n-am nicio justificare pe hârtie, nu pot”.

Băncile din fața celorlalte magazine din jurul supermarket-ului sunt goale. Scările de bloc la care altă dată poți vedea grupuri de tineri sau bătrâni care stau la cafele, beri sau doar o vorbă, sunt tot goale.

Anul acesta nu am auzit nicun „Paște Fericit” pe străzi și nici nu mi-a zâmbit niciun străin (nici nu știu dacă aș fi văzut într-o lume a fețelor acoperite).

După mai bine de o lună de carantină, oamenii parcă au trecut printr-o scară întreagă de emoții, de la frustrare la teamă, iar acum sunt amorțiți. Prea obosiți să se mai umple cu altă emoție și prea anxioși din cauza sentimentului de animal în cușcă. Amorțeala a devenit o stare de fapt.

Așa cum lipsește forfota, vor lipsi anul acesta mesele în familie. Lipsesc drumurile la biserică și petrecerile obișnuite. Lipsește muzica și sărbătoarea – alungată de COVID.

Azi-dimineață rafturile magazinelor erau pline, dar oamenii păreau puțin mai goi.

Măsurile însă trebuie respectate, iar noi ca oameni trebuie să trăim, chiar dacă în pătrățelul nostru momentan. Trebuie să ne punem creativitatea, emoțiile și ambiția la treabă – pentru că perioada grea abia a început. Iar mintea, munca și ambiția ne vor ajuta să ne reinventăm, să reînvățăm să trăim.