Reportaj: Vacanța pe insula Maldive. De ce merită fiecare euro cheltuit pentru un sejur exotic

Adriana Sohodoleanu (călător pasionat, gastronom în training și antreprenor, proprietar al boutique-ului online de deserturi și cadouri www.biscuit.ro)

Spre dimineață, când soarele abia ieșise somnoros din scutecele mării, am debarcat. Malul era înalt, iar plante înalte cu frunze puține și mari ascundeau privirii tot ce era în spate. 

Atmosfera era calmă, nici somnoroasă, nici apatică, ci toropită, în ciuda zgomotelor de ici-colo – fremătat timid de apă, o pasăre sau două?; lilieci mari smolesc cerul când și când; apă caldă, liniștită și populată de micuți pești colorați ce ți se-ncurcă printre picioare. Cerul este simplu, linear, albastru infinit; când apare un nor din el se scutură ploi calde, repezi și tăcute.

Plaja este albă, un cimitir fin de corali măcinați de apă și soare sub picioare străine insulei. Relativ îngustă, ea nu se oprește în fața arbuștilor și a copacilor, ci își continuă desfășurarea până hăt spre mijlocul insulei, printre căsuțe și palmieri în coadă de păun.

Mai târziu, după ce am bătut insula cu piciorul în lung și-n lat, fapt ce îți ia cam zece minute la pas domol, am văzut umbrele de stuf și mici căsuțe pe plajă ițindu-se printre copaci pitici și contorsionați.

Insula era locuită. Un om micuț cu pielea ciocolatiu-negricioasă specific populațiilor insular-indiene ne-a servit cu o băutură făcută din struguri storși. L-am numit Sâmbată, căci a doua zi era duminică. L-am revăzut ulterior în multe ipostaze și avataruri; mai mic, mai slab, mai gras-spre-normal, aducându-ne fructe sau prosoape, măturând potecile. Părea să îi facă plăcere să fie în preajma noastră, pentru că zâmbea mult, dezvelind dinți albi ce articulau binișor în engleză.

Ne-am grăbit să găsim adăpost, deși noaptea venea acolo mai târziu cu trei ore ca acasă. Condițiile erau mulțumitoare, culcușul moale, aveam răcoare când voiam și apă caldă la orice oră. Nu era bună de băut, dar Sâmbătă avea grijă să ne lase nevăzut apă îmbuteliată lângă pat. Tot Sâmbătă se ocupa și de mâncare, deși s-a aflat repede că nu se prea pricepe și nici nu prea avea din ce, pentru că nu creștea nimic pe insulă. Acest lucru a întristat pe mulți; era totuși o naufragiere benevolă și costisitoare. Noroc cu tonul cu aripioara galbenă, pescuit mai peste tot și delicios la grătar.

Nu prea era nimic de făcut, dar acest lucru este relativ. Era cald și femeile s-au așezat pe plajă, la umbra palmierilor. Copiii au rămas pe lângă adăposturi, să se bălăcească în golful cuminte cu pești albi; nu a trecut mult și au domesticit pisici de mare. Crabii au fost îndărătnici, așa că au sfârșit rău, înecați în sos de piper negru.

O parte din bărbați au plecat pe mare să pescuiască. Au venit cu mâna goală și tolba plină de povești despre monștri din adâncuri ce se lasă văzuți o clipă și luptă aprig pentru viață. Prin urmare, orgoliul masculin a plecat a doua zi capul și s-a mulțumit să vadă peștii la mică sau mare adâncime prin ochi mari, de împrumut. Alții au mers pe apă cu vântul în spate, pe bărci sau plute, cu zmee sau plăci.

Apa era albastru-alb-lăptoasă și calmă, fără valuri, ceea ce face ca oamenii să arate a cireadă de hipopotami scufundați la adăpost de soare. Erau cam singurele lucruri de făcut în afară de stat cu burta la soare și urmărit linia orizontului. Stăteam cu ochii în soare așteptând barca salvatoare. Cineva a citit în stele că va veni după prima zi a anului nou. Altcineva a împrăștiat corali morți pe nisipul fierbinte și a proorocit că salvarea ne va duce înapoi la loc cu frig și zăpadă murdară. Era un vis de care ne deziceam și ne agățam, pe rând.

Astfel ar putea suna o descriere cvasi-atemporală a unui timp petrecut pe o insulă în Maldive. Izolarea unei insule mici poate da această impresie de naufragiu a la Robinson Crusoe unui călător activ, avid de experiențe.

Mica insula Furanafushi din atolul North Male, în Maldive (Oceanul Indian / Marea Arabiei), oferă plajă, somn, diving și scuba diving în recife cu viață subacvatică intensă și colorată, windsurf, pescuit și cam atât. Posibilitățile de explorare a spiritului uman în exprimarea lui arhitectural-culinar-culturală sunt nule pe insulă, căci arhitectura hotelului este cea clasică pentru cinci stele de lanț, incursiunile gastronomice se înfundă în abordări etnice cumințite, iar urmele materiale de cultură locală de la boutique se vând la prețuri exorbitante pentru niște obiecte standard din oferta de suveniruri a hotelurilor din toată lumea.

Că ești în Maldive o știi după repetarea cuvântului în literatura din cameră, altfel insula cu tot ce este pe ea ar putea fi mutată pe oricare mare sau ocean al lumii fără confuzii geografic-identitare. În ciuda eforturilor, resorturile de lanț hotelier de pe insule sunt toate la fel: neutre, speriate să nu își scufunde oaspeții într-o experiență locală autentică. They play it safe. În definitiv, destinațiile precum Maldive sunt, în primul rând, locul unde se duc să ierneze poșetele Vuitton.

Pe insulă nu există decât un hotel/resort, care constă în water bungalow-uri pe o parte și island cottages și vile scunde pe cealaltă, ascunse de-a lungul plajei printre copaci. Dacă nu ar fi șezlonguri pe plajă, venind de pe mare în sud, insula ar părea nelocuită. Sentimentul este de singurătate, de liniște și izolare.