Răzvan Botea, ZF: Starea reală a învățământului din România: îți comanzi o ciorbă de pe Glovo și livratorul este profesor de istorie: „Da, cu 2.000 de lei pe lună nu prea pot să trăiesc”

Pur și simplu nu cred că în oricare altă țară din lumea asta, a treia, a șaptea, mai există situația în care sunt șanse ca dascălul să livreze pizza în timpul liber. În România, chiar în București, capitală europeană unde PIB per capita este comparabil cu cel din Viena, aceasta este o realitate. Cum este România o țară dezvoltată, o țară cu venituri mari care aparține de Uniunea Europeană și NATO, când dascălii începători ai României trebuie să își ia un al doilea loc de muncă, necalificat, pentru a putea trăi?

Premierii, miniștrii educației, parlamentarii și statul român în general au terfelit în noroi educația și meseria de profesor. Profesorul, altădată unul dintre cei mai respectați oameni din societate, a ajuns să fie umilit de statul român cu un salariu care nu îi ajunge nici să respire aerul poluat al Bucureștiului, cu atât mai puțin să mănânce. De mofturi, cum ar fi să își permită o zi de concediu decent, nici nu se poate discuta. 

Sunt absolvent de facultatea de istorie și am urmat și modul psihopedagogic. Încă de când m-am înscris la facultate, să devin profesor de istorie a fost printre ultimele opțiuni, dacă nu chiar ultima. De fapt, pentru mulți era așa: „dacă chiar nu fac altceva, aia e. Profesor.”

De ce și când a ajuns una dintre cele mai nobile meserii din lume ultima opțiune pentru un student? Păi da, este vorba despre bani în primul rând. Degeaba ai vocație, îți place ceea ce faci, vezi potențialul din copii și îi ajuți să și-l atingă, dacă statul român râde de tine și îți dă 2.400 de lei pe lună, ca profesor începător. Un calcul simplu: chiria 1.500 de lei în București. Curent, gaz, întreținere, apă etc 500 de lei pe lună. Transportul 150 de lei, fără fițe ca mașina, dar poate o dată trebuie să iei taxiul că e furtună sau e foarte târziu. Rămân 250-300 de lei ca să mănânci o lună, să îți cumperi detergenți, șampon, gel de duș, pastă de dinți. Haine? Încălțăminte? Fițe. Vacanțele sau ieșirile în oraș sunt extravaganțe pentru un profesor debutant doar cu salariul de profesor. Asta este realitatea.

Acum se dezbat public noile legi ale învățământului, inițiate de Ministerul Educației condus de ministrul Sorin Câmpeanu. Mai multe modificări atrag atenția, printre care vechea poveste a alocării a 6% din PIB pentru educație, dar și posibilitatea ca unele licee să poată să își organizeze singure admiterea, care deschide calea abuzurilor la admiterea la liceele cele mai bune. În general, în sistemul de învățământ, profesorii au devenit foarte blazați, cu salarii care, deși au crescut, rămân sub limita unui trai decent. Dar profesorii de matematică, română sau engleză reușesc să scoată capul al suprafață cu câte 10 ore de meditații pe zi.

Zilele trecute vorbeam online cu un prieten, profesor de istorie de gimnaziu în București. Știam de ceva timp că vrea să iasă din învățământ și să se facă bucătar sau să se angajeze în corporație. Urmează, spune el, dar până atunci s-a angajat la o companie de livrări și 6 ore pe zi, când nu este la cursurile de istorie pentru gimnaziu, livrează mâncare.

„Da, cu 2.000 de lei pe lună nu prea pot să trăiesc.”

Nu are niciun beneficiu, în afară de un salariu net în plus, pe care îl poate primi o singură dată, în primii 5 ani în care profesează într-o școală din afara localității de domiciliu. Ajutor pentru chirie, rată? În niciun caz, deși polițiștii, de exemplu, beneficiază și este foarte bine. De ce nu ar beneficia și profesorii? Dar un spor de hrană, sau de îmbrăcăminte? Pentru că, deși iei 2.400 de lei pe lună, nu te poți duce cu pantalonii rupți în fața clasei. Nu se poate. Ca să își permită să își ia o haină decentă, este nevoie să se angajeze la Glovo după ore.

În Ungaria, salariul profesorilor pornește de la 1.000 de euro pe lună (280.000 de forinți), nemaivorbind de alte beneficii. În medie, un profesor câștigă 1.800 de euro pe lună (722.000 de forinți maghiari). În România, salariul unui profesor debutant pleacă de la 480 de euro pe lună, când o chirie în București este 250 de euro. 

Și apoi, ne uităm la învățământ și la starea în care este. Statul român doar constată, cu asta s-a ocupat în ultimii 30 de ani. În 2010, a constatat că este nevoie de 6% din PIB pentru educație. A făcut o lege, e în vigoare, dar în fiecare an o încalcă legal și în 2022 a finanțat educația cu 3% din PIB. Toți miniștrii educației, premierii și statul român în general umilesc profesorii, mai ales pe cei tineri, la fiecare zi de plată a salariilor.