Cover story

Primii doi ani de criza au trecut. Cati mai urmeaza?

La doi ani de cand criza a lovit, prin falimentul Lehman Brothers, in inima financiara a planetei, multi afirma ca au prevazut ca va veni recesiunea, insa putini au reusit sa-i faca fata si inca si mai putini se aventureaza sa prezica momentul cand vom iesi definitiv din recesiune. Speranta moare însa ultima, si pentru analisti, si pentru politicieni, si pentru managerii români.

Redacţia BM · 20 septembrie 2010 · 11 min de citit

Marius Ghenea, Fit Distribution: "Probabil principala problema este sa impiedicam, in viitor, posibilitatea sistemului bancar (sau a oricaror alti actori importanti din economie) de a umfla baloane de sapun care apoi sa se sparga. Din pacate, in trecut a fost destul de simplu pentru un manager de banca, sau de investitii, sa marcheze niste profituri inexistente, si sa obtina astfel niste avantaje personale".

Dan Bucsa, Bancpost: "Economia mondiala a depasit recesiunea, dar nimeni nu stie daca reluarea cresterii economice este de durata. Finalul Marii Crize (considerata a fi durat din 1929 pana in 1933, dar ale carei efecte s-au resimtit pana in 1938 si s-au stins, in unele state, dupa sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial) a fost anuntat in fiecare an de la declansare pana la inceperea razboiului. Recesiunile sunt judecate la distanta de ani dupa incheierea lor".

Radu Craciun, Eureko: "Este nevoie ca SUA sa se reorienteze catre exporturi si Asia catre importuri, pentru ca acest proces de revenire economica sa capete sprijinul adecvat. Consumul din SUA nu va mai atinge prea curand cotele de dinainte de criza si atat Statele Unite, cat si partenerii comerciali vor trebui sa se adapteze noilor conditii. Un alt factor il reprezinta statele asiatice emergente, in special China, care vor trebui sa joace un rol important in acest proces de revenire. In ceea ce priveste Europa, nu ma astept sa cadem din nou in recesiune, desi ritmul cresterii economice va fi destul de lent in urmatoarea perioada".

Matei Paun, BAC Investment: "Nu vad de unde ar putea sa vina resorturile cresterii in acest an si in 2011. Nu vad de ce bancile ar relua finantarea economiei; ele au in continuare probleme cu calitatea portofoliilor, cu bilantul. Nu vad de unde ar mai putea sa creasca sumele trimise de romanii care lucreaza in strainatate. In privinta cererii interne, noi am redus puterea de cumparare, taind salariile si marind TVA. In privinta exporturilor, nu avem nicio strategie de promovare a exporturilor, iar BNR tine cursul aproape neschimbat de un an; in competitia cu alte state ne va fi foarte greu".

Lucian Anghel, BCR: "Interesant e ca la inceput, in 2008, se spunea, inclusiv de catre BNR, ca intermedierea financiara la noi e redusa in raport cu alte tari, iar aceasta ne scade vulnerabilitatea fata de criza financiara. Acum, dimpotriva, pare ca toata scaderea economiei se pune pe seama bancilor. Or, bancile nu pot finanta decat cererea solvabila din economie, care s-a redus insa in mod dramatic. Uitati-va ce se intampla inclusiv in zona euro, unde desi dobanzile au coborat atat de mult, masa creditelor stagneaza ori chiar scade, din lipsa de cerere. Iar in privinta investitiilor publice, nu cred ca daca statul ar avea un proiect major de infrastructura, bancile ar evita sa-l finanteze".

Vlad Muscalu, ING Bank Romania: "Desi am punctat de mai multe ori in 2008 ca anul urmator va fi unul al ajustarilor, am publicat prima data o prognoza care sa indice o contractie a activitatii economice in 2009 in prima luna a anului respectiv. Aceasta a fost de -3.5% iar in acel moment asteptarile pietei erau pentru o crestere modesta de pana la 2%".

Catalin Olteanu-Heel, FM Logistic: "Inainte de criza erau foarte multi bani cheltuiti, nu neaparat eficient din punct de vedere operational; cand cineva avea nevoie de bani putea foarte simplu sa ridice pretul, lucru care nu-si mai are locul in prezent. Dupa ce s-au prabusit pietele financiare efectele s-au resimtit pe foarte multe piete, dar mai putin in food. Acum oamenii au inceput sa cumpere doar cat au nevoie si sa se orienteze catre branduri mai ieftine"

Ion Nestor, NNDKP: "Ultimii doi ani au marcat o schimbare profunda a pietei serviciilor avocatiale din Romania. Aceasta modificare dramatica a dus la reducerea cu cca 30-40% a dimensiunii pietei serviciilor avocatiale, ceea ce a antrenat scaderi semnificative ale cifrelor de afaceri ale majoritatii firmelor de avocatura".

Georgiana Constantinescu, Credit Europe Bank: "Cel mai probabil vom asista la o crestere economica modesta in urmatorii ani, in masura in care procesul de "deleveraging" continua si se pare ca este necesar de un nou model de crestere economica globala. Raportul de forte la nivel global se inclina spre economiile emergente in timp ce cea mai mare parte a economiilor dezvoltate se lupta cu povara supraindatorarii".

Jack Cutisteanu, Petprod: "Nu cred ca criza a trecut. Ea este cu noi si va sta mult timp de aici incolo. Factorii care au determinat cu precadere situatia actuala sunt: intarzierea cu care am acceptat oficial criza, intarzierea cu care s-au luat masuri de diminuare a efectelor crizei (ca la doctor, daca te duci la inceputul bolii ai sanse sa scapi mai repede si mai ieftin), incompetenta autoritatilor, lipsa grava a unor actiuni creative de stimulare, adancirea masurilor de austeritate luate foarte tarziu".

Anca Bidian, Kiwi Finance: "Daca prin criza intelegem multitudinea stimulilor ce scot un sistem din starea de echilibru, consider ca sfarsitul crizei s-a produs inca de anul acesta. Criza este ca un cutremur care vine brusc si intotdeauna neasteptat. El dureaza o perioada determinata de timp, mai are cateva replici dupa care se termina. In urma lui pot ramane unele cladiri daramate, altele cu crapaturi sau altele doar cu tablourile strambe. Nu spunem niciodata ca „este cutremur” pe toata perioada in care reconstruim cladirile sau indreptam mobila din casa".

Rozalia Pal, UniCredit Tiriac Bank Romania: "Suntem inca in proces de adaptare, iar Basel III reprezinta un raspuns, insa nu este singurul. Vom mai vedea si alte schimbari, in felul in care sunt reglementate solvabilitatea si lichiditatea, cu un mod de functionare transparent – nu doar la nivel de institutii, dar si in gandirea si abordarea economica – prin securitizare, tehnologizare, in general o abordare foarte clara a riscului. Problemele trebuie puse in termeni de utilitate, corectitudine fata de clienti".

Shachar Shaine, URBB: "Ca presedinte de companie am incercat sa privesc criza drept un caz practic de curs de management. O „lectie” a fost aceea ca toate companiile care lupta pe aceasi piata au arme similare: marci puternice, tehnologie, proceduri, insa diferenta o fac oamenii, echipa pe care o ai. O alta lectie data de criza a fost ca trebuie sa fim flexibili si dinamici. Si ca trebuie sa ne adaptam la schimbare rapid. Daca stai prea mult sa te gandesti, s-ar putea sa fie prea tarziu".

Andrei Gosu, Ascendis: " Cred ca rolul autoritatilor este sa dea semnale pozitive si sa faca comentarii optimiste. Ar fi periculos sa fie altfel. Cat despre informatiile economice, le luam din presa. Din Ziarul Financiar in mod special. Il urmarim cu interes si pe Mugur Isarescu, pe care il consideram ca fiind exemplu de echilibru, competenta si seriozitate. Intotdeauna mesajele lui au fost pozitive si realiste".

Florian Nitu, Popovici Nitu si Asociatii: " Cred ca Romania nu a avut probleme legate de temelia sectorului financiar. Nu cel privat. Din fericire efectele crizei s-au produs la noi in conditiile in care “mai era loc de crestere pe toate palierele”, ca sa citez un slogan al lui 2007. Volumele, coordonatele financiare erau excesive, dar nu aberante".

Dragos Damian, Terapia Ranbaxy: "Iesirea de sub patent a unor molecule in valoare de 150 miliarde euro pana in 2014 este o gura de aer pentru sustenabilitatea sistemelor de sanatate si pentru industria de generice. In Romania insa, paradoxal si ironic, experimentele de suprareglementare din 2009 au avut un efect devastator. Gospodareste, Ministerul Sanatatii a reusit in trimestrul 2 si 3 din 2009 sa ingenuncheze producatorii de medicamente, care au disponibilizat 500 de angajati, au avut peste 1.000 de zile de somaj tehnic si au scos din fabricatie peste 200 de articole. In mod convenabil, incompetenta si clientelarismul autoritatilor si-a gasit alibi in criza".

Andreea Paul (Vass), consilier al prim-ministrului: "Derapajele care se prefigurau in Romania erau mult prea periculoase, iar deciziile excesiv politizate de pe parcursul anului 2008 ne-au dat semnalul clar ca Romania va fi lovita. Ceea ce nu se cunostea inca era dimensiunea recesiunii internationale si, implicit, anvergura dificultatilor Romaniei. Absenta dezbaterilor serioase de profil, slabiciunile structurale, institutiile publice slabe si politicile publice mult intarziate, chiar agravante, s-au grabit sa deseneze amplitudinea recesiunii".

Emilian Duca, BDO Conti: "Desi sectorul financiar este considerat responsabil de criza, cred ca, in privinta Romaniei, nu sectorul financiar este de vina, ci “paiele aruncate pe foc” de politicieni in perioada 2007-2008 care au generat asteptari nerealiste pentru o mare parte a populatiei".

Dorin Catana, Centrofarm: "A doua jumatate a lui 2008 aducea perspective sumbre, in ciuda comentariilor optimiste si incurajatoare ale autoritatilor, care insa, din pacate, nu au reusit sa fie pe deplin convingatoare, motiv pentru care ne-a decis la acea vreme sa gandim o strategie rapida de actiune si de contracarare a efectelor negative ce se previzionau. In tot acest timp, am fost in permanenta conectat la pulsul evenimentelor din zona economica – principalele publicatii de business pe care le urmaresc cu interes sunt Business Magazin si Ziarul Financiar".

Primii doi ani de criza au trecut. Cati mai urmeaza?

Autoritatile ar trebui sa creasca impozitele si sa reduca progresiv datoria guvernamentala, si asta rapid, fiindca “n-avem prea mult timp la dispozitie ca sa marim impozitele si sa taiem deficitele; inca o scadere cu 10% la pretul caselor ar insemna un risc mai mare ca recesiunea sa se reintoarca”. Noua sau 12 luni ar fi necesare ca pietele financiare sa-si recapete increderea in aceasta tara, dar e nevoie de un efort constant, de la o luna la alta, pentru ca “pietele se uita la orice, nu numai la vointa politica, ci si la capacitatea societatii de a face efortul”.

Nu e vorba in cele de mai sus despre Romania, iar cel ce vorbeste nu e vreun oficial de la FMI. Prima afirmatie ii apartine lui Alan Greenspan, fostul sef al Rezervei Federale, si se refera la administratia Obama, iar a doua ii apartine lui Lorenzo Bini Smaghi, membru al comitetului director al Bancii Centrale Europene, care vorbea, tot saptamana trecuta, despre Grecia. Ambii cu acelasi aer al urgentei, al cursei contracronometru, al unui pericol surd care planeaza asupra economiilor si impotriva caruia natiunile trebuie sa arunce in lupta toate fortele.

Multi ne-am obisnuit deja, de doi ani incoace, cu acest tip de discurs de razboi, pe care il vom gasi, in diverse forme si cu diverse recomandari adresate guvernelor sau oamenilor simpli, din New York pana la Bruxelles sau Bucuresti. Furtuna financiara starnita incepand din 2007 in America si care a trecut apoi Oceanul spre noi, dupa caderea bancii Lehman Brothers la 15 septembrie 2008, a maturat nu numai cresterea economica, milioane de locuri de munca ori chiar certitudinea unui acoperis deasupra capului pentru milioane de oameni, dar si majoritatea certitudinilor: ca tehnologia ne va face imuni la ciclurile economice, ca e posibila prosperitatea prin consum pe credit, ca deschiderea granitelor rezolva problema somajului si in general ca orice perioada de criza nu poate dura decat foarte putin. In doi ani, aproape totul a fost pus in discutie si amenintat cu disparitia, de la zona euro la ideea de stat social sau cea de stiinta economica.

“Imi exprim increderea ca va putea fi evitata alunecarea intr-o criza de proportiile celei din anii 1929-1933. Este insa dincolo de orice indoiala ca aceasta perioada va lasa urme adanci chiar in modelul economiei mondiale”, reflecta Mugur Isarescu, guvernatorul BNR, intr-o prezentare la Academie, tinuta in octombrie 2008.

COMEDIA ERORILOR. Pe atunci insa, nici BNR si cu atat mai putin politicienii nu credeau ca Romania va intra atat de rapid in recesiune si nici macar ca va fi lovita de criza care scotea din circuit pe rand bancile americane, pentru simplul motiv ca piata noastra n-avea legatura nici cu instrumentele financiare sofisticate dezvoltate pe Wall Street si nici cu prabusirea pietei lor ipotecare.

Punctul slab era insa in alta parte. “Nicio persoana prezenta in spatiul public nu a anticipat in 2008 o contractie atat de puternica a economiei in 2009 si foarte putini au anticipat in 2009 prelungirea recesiunii in 2010. Criza a fost ‘importata’ in Romania, dar persistenta si gravitatea ei au cauze interne”, rezuma Dan Bucsa, economist senior in departamentul de cercetare de piata al Bancpost. Impactul crizei, sustine el, s-a simtit inca din prima jumatate a anului 2008: in luna mai “am anticipat oprirea cresterii sectorului constructiilor, din cauza ca preturile mari diminuasera cererea solvabila si bancile urmau sa reduca oferta de credite ipotecare, ca urmare a incertitudinilor legate de evaluarea garantiilor”, iar de la jumatatea anului 2008, prognozele privind PIB pentru 2009 au devenit negative.

Numai ca prognoza de -4% din toamna acelui an a fost primita prost de clienti, de media si de politicieni (“reactiile au variat de la glume de tipul apelativului ‘economisti emo’ lansat de un fost ministru de finante la injurii”, afirma Bucsa).

Ce mai trebuie să citeşti