Prea puțini dintre voi vă permiteți să fiți capitaliști
În declarații, în gândire, în modul cum vă comportați, toți susțineți capitalismul. Dar când vremurile se schimbă, când companiile cad, când piețele se prăbușesc, când ceea ce produceți nu mai cumpără nimeni, când nu vi se plătesc salariile la timp, când salariile nu mai cresc, dintr-o dată capitalismul nu mai este bun.
Când sunt vremuri de criză, când pierdeți bani sau pur și simplu nu mai câștigați bani, când crește cursul valutar, iar rata la bancă crește în consecință, parcă ați vrea să fie socialism, să aibă cineva grijă de voi, și dacă se poate să fie statul, cu atât mai bine. O bună parte din cei care susțineți capitalismul pur lucrați în companii, multinaționale care se bazează pe contracte cu statul, pe un monopol sau pe o rentă, prin faptul că este foarte greu să mai intre cineva pe piață – cum ar fi băncile sau utilitățile, pe faptul că lucrați în instituții de stat, care își stabilesc singure salariul – BNR, ASF, spre exemplu –, salarii care depășesc media economiei și pot fi considerate rezonabile chiar și în Occident. Dacă ar fi să lucrați în piața cu adevărat liberă, unde fiecare zi este o luptă de supraviețuire, de a face produse, de a găsi clienți, de a încasa banii, de a plăti salariile și taxele la stat, ați plânge cu toții și v-ați căuta de lucru la stat.
Când a venit criza, tot capitalismul financiar și toată piața liberă au fost spulberate peste noapte și numai intervenția statelor și băncilor centrale, care au printat bani până s-au înroșit rotativele, a oprit prăbușirea băncilor, a companiilor de asigurări, a marilor giganți financiari, a producătorilor auto (germani și americani).
În România teza este că statul nu a fost nevoit să injecteze bani în sectorul bancar, România fiind printre puținele țări unde nu s-a întâmplat acest lucru. Pe de altă parte, în România, guvernul a fost nevoit să ceară ajutorul FMI – 20 de miliarde de euro – pentru a evita creșterea cursului, prăbușirea băncilor care aveau în spate credite în valută acordate clienților, temperarea creșterii dobânzilor la lei, finanțarea golului din bugetul de stat. Ca o ironie, spre exemplu, banii din afacerea Microsoft au fost dați din bugetul de stat, care a fost alimentat cu bani de la FMI, Comisia Europeană, Banca Mondială.
Nici Microsoft, o multinațională capitalistă, nu a fost în stare să își rezolve singură contractul cu guvernul și a acceptat să acționeze printr-un intermediar. Toți cei care au lucrat într-un grup salvat în criză de către stat, prin injecții de lichiditate, și-au primit salariile la timp fără niciun fel de probleme. În schimb pentru ceilalți, care nu beneficiază de parașuta ”too big to fail“, criza a fost dramatică, proprietarii și acționarii pierzând aproape tot, iar angajații s-au confruntat cu întârzieri în plata salariilor, tăierea salariilor și pierderea joburilor. Cei mai mari capitaliști sunt bancherii și avocații, care trăiesc dintr-un monopol format prin barierele de intrare în profesie și pe piață.
Când erau vremuri bune, când clienții nu se uitau la facturi și nici la dobânzile și comisioanele plătite, economia de piață era cel mai bun lucru. Acum, când lupta pentru clienți este mai dură ca niciodată, având în vedere că piața nu mai crește și numărul clienților scade prin ieșirea de pe piață sau prin consolidare, dintr-o dată scăderile de prețuri cerute de clienți nu sunt bune și afectează industria. Deci capitalismul nu mai este bun când prețurile scad și trebuie să muncești mai mult pentru bani mai puțini, asta dacă-i mai încasezi. Când primești prin lege o rentă sau un monopol, dar lucrezi într-o companie privată, capitalismul este bun – spre exemplu, Pilonul II de pensii sau asigurările de sănătate pentru persoanele fizice, deductibile fiscal, o facilitate dată de stat clinicilor private și companiilor de asigurări. Bineînțeles că acestea sunt pentru popor, dar principalii beneficiari sunt firmele private.
În sistemul medical românesc, medicii lucrează și la stat, și la privat. Nimeni nu își permite să lucreze numai într-o parte. Dacă lucrează într-o clinică privată, trebuie să caute pacienți. Și e concurență mare, plus că banii se împart cu administratorii clinicii, care au făcut investiția. În spital, banii sunt și la plic și sunt numai ai lui. Plus că toate investițiile se fac de către stat, unde banii nu contează.
Capitalismul este bun, iar capitalismul susținut obținut într-o companie de stat sau prin facilitățile și contractele date de stat este și mai bun.
Din păcate, nu toată lumea își permite acest capitalism.
-
Preşedintele României, Nicuşor Dan, despre proiectul Via Transilvanica: „Dacă e să am o opinie despre proiectul ăsta, lucrul mai important este că uneşte oamenii. Noi nu prea ne cunoaştem unii pe alţii şi din cauza asta gândim în clişee unii despre alţii şi despre noi ca societate”Actualitate · 19 septembrie 2026
-
Nicuşor Dan, apel la echilibru: Dacă citim presa, pare că suntem în preajma apocalipseiActualitate · 19 septembrie 2026
-
Cum ar putea arăta România dacă agenţia de rating S&P decide pe 2 octombrie să arunce ţara în „junk” ? „Dobânzile la care se împrumută statul fac un salt la 8%, cursul creşte cu trei-patru procente” VIDEOActualitate · 19 septembrie 2026