Politica economică a României: Sapă, frate!

De aici și îndemnurile adresate ministrului Attila Korodi, ca și Guvernului și Parlamentului: accelerarea avizării proiectului minier de la Roșia Montană, privatizarea Cupru Min și deblocarea exploatării gazelor de șist prin intermediul investiției Chevron. “Parteneriatul cu firme străine mi se pare sigura soluție. Și poate mulți consideră că cel mai important lucru este profitul pe care l-am putea obține din aceste exploatări în parteneriat, fie că vorbim de gazele de șist, fie că vorbim de aur, fie că vorbim de cupru.”

Îndemnurile au conținut și săgeți la adresa opozanților, acuzați voalat că susțin interesele “băieților deștepți” autohtoni sau că promovează dependența energetică față de Rusia, iar drept consolare pentru electoratul care, vorba premierului Ungureanu, ar fi recăzut în paradigma nouăzecistă “Nu ne vindem țara”, a cerut Guvernului ca în cel mult două săptămâni să revizuiască tot sistemul de redevențe pentru exploatarea zăcămintelor naturale.

Momentul ales de președinte pentru astfel de îndemnuri e de două ori delicat. Pe de o parte, ministrul Korodi, urmând linia UDMR, este un opozant cunoscut al proiectului Roșia Montană (și a și declarat după numire că procedurile de avizare a exploatării cu cianuri nu pot fi accelerate). Pe de altă parte, privatizarea Cupru Min, calificată inițial de premierul Ungureanu drept o dovadă a freneziei investitorilor străini atrași de România, s-a împotmolit într-un hățiș urât de mistere care încep cu identitatea canadienilor cumpărători și se termină cu existența banilor necesari pentru investiții (parcă vrând să confirme, involuntar și ironic, spusele președintelui de la investirea lui Korodi, că “în următorii cinci ani, România nu se poate bizui pe relansarea investițiilor străine”).