Piețele externe au devenit ultima speranță pentru businessurile locale

După ce sectorul românesc de materiale de construcții a ajuns de la o valoare de 5 miliarde de euro în anii de boom la doar 3 miliarde de euro anul acesta, a devenit din ce în ce mai clar pentru firmele românești că piața de desfacere nu se mai poate rezuma doar la România. ”Este periculos să depinzi doar de piața locală. Construcțiile sunt în scădere, iar cine depinde doar de piața românească are o mare problemă„, afirmă Marius Pantiș, directorul general și unul dintre acționarii producătorului de ferestre și uși din PVC și aluminiu Optimedia din Oradea. Compania a fost cu un pas înaintea crizei și a demarat exporturile în 2007, când primele valuri ale turbulențelor economice abia se făceau simțite în Statele Unite. Acum se așteaptă ca 60% din vânzările de 11,5-12 milioane de euro de anul acesta să ajungă în țări vest-europene, dar și în Statele Unite sau chiar și în  Japonia, unde compania a avut anul acesta prima livrare.

Pentru a-și face intrarea pe aceste piețe, compania ia pulsul prin participarea la târguri și expoziții. Numai anul acesta a fost la mai multe târguri, în Paris, Bruxelles, Tokio și Singapore. Cel mai recent la care a participat a fost Equip Baie din Paris, care a avut loc în noiembrie. Investițiile în târguri sunt pe măsură: standul și întreaga participare la Equip Baie a costat Optimedia 52.000 de euro. ”Investim în speranța că vom crește numărul de clienți, e o investiție care are rezultate„, afirmă Pantiș. Chiar dacă a ajuns la 220 de parteneri prin care își comercializează produsele pe plan extern și mult mai puțini, 45, în România, antreprenorul român spune că nu va renunța la livrările pentru piața locală, mai ales că nu plănuiește să mute producția de la Oradea în alte țări. ”E mai multă stabilitate în vest, dar producția acolo e o provocare foarte mare. Ai nevoie de spațiu, stocuri, utilaje, oameni și control. Costurile de transport sunt din ce în ce mai mici, de ce să nu produci în România?„, arată Pantiș.

Dacă acum câțiva ani târgurile și expozițiile de specialitate din străinătate nu prea aveau și participanți români, acum firmele locale își fac din ce în ce mai des apariția la astfel de evenimente. Tot la Equip Baie a venit anul acesta și grupul MCA, specializat în producția de uși de garaj și rulouri pentru ferestre, după ce a mai participat la acest târg și la precedenta ediție, din 2012. ”Când piața locală nu e suficientă, exportul capătă o miză din ce în ce mai mare„, afirmă Ciprian Oprea, directorul general și unul dintre acționarii grupului. El își dorește o prezență cât mai activă pe piața franceză, deși aceasta este una dificilă, în care accesul este destul de ”greoi„, fiind un sector destul de concentrat, cu puțini jucători. Chiar și așa, potențialul și oportunitățile sunt evident mai mari decât în România.

”Piața de uși de garaj din Franța este de 20 de ori mai mare decât în România și se ridică la 240.000 de unități anual„, explică Oprea motivul pentru care Hexagonul reprezintă una dintre principalele ținte ale MCA. Compania, care are o fabrică în Jilava, județul Ilfov, a demarat primele exporturi în 2010, iar anul acesta se așteaptă ca 28% din cifra de afaceri estimată la 8 milioane de euro să fie generată de livrările la extern. Oprea mai apreciază piața franceză și din alt punct de vedere, dincolo de gusturile diferite la nivel de modele: termenul de livrare. Românii sunt mult mai nerăbdători, vor să primească produsele cât mai repede, în timp ce francezii înțeleg că o comandă de calitate nu se face bătând din palme. ”E vorba de maturitatea pieței. La un moment dat, se va înțelege și în România că a livra în 3 zile înseamnă costuri mai mari„, spune Oprea.

Un alt producător român de materiale de construcții care a participat anul acesta la târgul parizian Equip Baie este Aplast, cu activități în zona de uși și ferestre din PVC, aluminiu și lemn. ”Am început să mergem la târguri începând de anul acesta. Sunt scumpe, dar demonstrează pieței că existăm. Dezvoltăm direcția exporturilor, e singura opțiune fezabilă„, spune Cătălin Nicolaescu, directorul general și unul dintre acționarii Aplast. Compania, care deține două fabrici, una în localitatea 1 Decembrie din județul Ilfov și una în Ceptura, județul Prahova, a prins gustul exporturilor în plină criză, în 2011, iar anul acesta se așteaptă ca livrările în străinătate, în țări precum Franța, Italia, Belgia sau chiar SUA, să genereze 70% din producție.

Grupul Aplast are trei companii, Aplast, Aplast Wood Industry și Aplast Trading, cu afaceri cumulate de 37 milioane de euro în 2013. Pentru anul 2014, directorul com-paniei estimează că cifra de afaceri a grupului va scădea cu circa 20% din cauza declinului pieței românești. Pe de altă parte, livrările în străinătate ale grupului s-au dublat anul acesta față de 2013, urmând să înregistreze un plus și în perioada următoare; în consecință, Aplast are în plan să mai angajeze 150 de persoane pentru fa-brica din 1 Decembrie, pe lângă cei 350 de salariați pe care îi are în prezent grupul.

Timpul va spune dacă livrările în străinătate vor ajunge să salveze piața locală a materialelor de construcții, pusă la pământ de criză. Pe de altă parte, nici în vest situația economică nu este roz, dar faptul că brandurile și produsele românești ajung în casele vest-europenilor, ale americanilor sau chiar ale asiaticilor nu este doar un motiv de mândrie, ci și o necesitate. Exporturile nu mai sunt o opțiune pentru producătorii români, ci devin obligatorii pentru supraviețuire.