Paradoxul noii generații: Cu cât vor fi mai internaționali ca deschidere, cu atât se vor regăsi mai mult într-o retorică politică antisistem, antioccident

Șansa extraordinară pe care a avut-o România prin căderea comunismului și deschiderea către lumea occidentală odată cu intrarea în Uniunea Europeană, în NATO, prin venirea investițiilor străine și knowledge-ul pe care l-au adus, prin deschiderea către lume fie prin a munci în afară, fie prin a vedea lumea, începe să își producă efectele, în primul rând către noua generație, adică aceia care sunt născuți după anul 2000.

La ZF Bankers 2024, în panelul de resurse umane pentru industria bancară, i-am întrebat pe cei trei speakeri – Andreea Voinea, directorul executiv de HR al BCR, Nevenca Doca, directorul executiv de HR al Băncii Transilvania și Mugur Tolici, directorul executiv de HR al BNR – care sunt calitățile dar și defectele noii generații.

Nevenca Doca a spus că noua generație este mult mai adaptată pentru o lume internațională și asta se vede prin faptul că nu sunt timorați când sunt față în față cu străinii, când vorbesc cu aceștia așa cum a fost generația noastră, cea a decrețeilor. Noua generație vorbește fluent engleza, ceea ce contează enorm, asta dacă nu vorbesc chiar și o a doua limbă internațională. Ei se uită la lume cu alți ochi, se adaptează mult mai repede și au dorința de a se schimba mult mai ușor începând cu deciziile pe care le iau.

Mugur Tolici spune că, deși sunt considerați de societate superficiali, nu sunt deloc așa, știu ce vor să facă în viață și spun acest lucru. „Sunt mult mai serioși cu ei și cu noi decât credem. Reprezintă o forță de muncă serioasă, chiar subapreciată”. Își caută modele în viață, în carieră, spune Nevenca Doca. Dau feedback instantaneu și nu le e frică să spună ce gândesc, adaugă Andreea Voinea.

La polul opus, un defect este legat de lipsa de răbdare, vor ca lucrurile să se întâmple instantaneu, iar dacă nu se întâmplă, reacționează. Andreea Voinea spune că reprezentanții noii generații nu-și mai doresc poziții de leadership, ceea ce a fost o caracteristică a generației decrețeilor și a celor din generația millennials.

Indiferent cum sunt ei, lumea lor nu mai este legată de teritoriul național, ci dimpotrivă: lumea lor este lumea largă. Beneficiind de această deschidere extraordinară, prin faptul că se pot plimba liberi oriunde, prin faptul că au acces la cunoștințe și la oportunități oriunde, ei privesc viitorul într-un mod internațional fără să mai fie legați de teritoriul național. Deși poate părea un paradox, această deschidere internațională le va da posibilitatea să facă comparații. Ei trăiesc într-o Românie care nu mai este la 30-40% din PIB per capita la paritatea puterii de cumpărare față de media UE, așa cum am trăit noi acum 20 de ani, ci pornesc de la un procent de 78% cât este acum. Este prima generație care are bani, care pornește cu bani în lume.

Dacă acest nivel, mult superior față de nivelul de la care am pornit noi, va fi un câștig sau o povară în sensul că s-ar putea să nu mai aibă un motiv să fie ambițioși și determinați, așa cum a fost generația noastră, vom vedea în timp. Până una alta, această internaționalizare a noii generații schimbă viața socială, viața economică, chiar și viața politică a României. Din păcate partidele, liderii politici actuali nu au un limbaj comun cu această generație, nu știu ce să le propună și asta în primul rând pentru că îi desconsideră atât ca forță politică – nu vin la vot – cât și ca forță economică. Cele mai mari partide își îndreaptă retorica către seniori, către pensionari, către structura de resurse umane bugetară, pe care o consideră drept baza electoratului lor. Din acest motiv, deși reprezintă o generație internațională, reacția lor politică se va duce către extreme care vor pedala pe retorica naționalistă, pe retorica antioccident, anti-Bruxelles, anti-Uniunea Europeană. Acesta este paradoxul și pericolul cel mai mare. 

(cristian.hostiuc@zf.ro)