Opinie Radu Burnete, Concordia: Cât poate crește salariul minim în promisiunile de campanie? Dar în realitate?

Cu siguranță și din păcate mai puțin în realitate decât în campanie și asta nu pentru că nu vor patronatele, cum sigur o să mi se spună. Problemele sunt altele.

O combinație dintre o directivă europeană recentă și obligații asumate prin PNRR ne duc în direcția stabilirii unui mecanism predictibil de creștere de anul viitor încolo. Pe românește, o formulă care va include câțiva indicatori esențiali (aleși dintre inflație, productivitate, creștere economică, putere de cumpărare, rata de creștere a salariilor etc). Noi cerem și un cadru de negociere între patronate și sindicate. Până acum, Guvernul de consultat ne consulta, asculta cât avea chef și decidea după bunul plac. Declarațiile pe care le tot auzim de la premier, ministrul muncii și alții despre cât și cum va fi salariul acesta minim vin cu aceste discuții pe fundal.

Concordia a propus Guvernului o variantă simplă: salariul minim să se ajusteze automat cu rata inflației și în același timp să fie mereu între 40% și 50% din salariul mediu, respectând cerințele directivei europene. Această negociere între 40% și 50% trebuie purtată de patronate și sindicate având în față cifrele legate de puterea de cumpărare, productivitate și creștere economică. Guvernul ar mai trebui să intervină doar dacă nu există un acord. Vor fi ani economic buni când el se va apropia de 50% și ani dificili când va coborî puțin de acolo. Este esențială această flexibilitate nu doar pentru a crește rolul partenerilor sociali cum ne cere tot UE, ci pentru că ei știu cel mai bine care sun realitățile de la firul ierbii. Treaba Guvernului va fi în continuare să facă reformele și investițiile necesare astfel încât nivelul general al salariilor să crească, deci și salariul mediu și apoi automat cel minim.

Asta va duce salariul minim brut la peste 1000 de euro în următorii ani, un prag psihologic. Poate să-l ducă și la 1200 de euro cum spunea zilele trecute premierul, aflat deja în campanie? Da, dar ca urmare a creșterii economice, a investițiilor și reformelor care duc nivelul general al salariilor în sus, nu din pix. Dacă scoatem din pălărie un salariu minim care sună bine în campanie și apoi facem o formulă care ”să dea”, vom crea României niște probleme structurale fantastice, mai ales în contextul mult trâmbițatelor reforme fiscale de anul viitor.

Salariul minim din România a avut din 2010 încoace cea mai rapidă creștere din Uniunea Europeană pentru că a avut mult de recuperat, de la 142 în 2010 de euro la 660 de euro astăzi. Un raport recent al Comisiei Europene ne spune că între decembrie 2021 și decembrie 2023, în numai 2 ani, salariul minim a crescut cu 43.5%. Nu mai poate crește cu aceeași viteză. România are deja o rată foarte mare a șomajului în rândul tinerilor și cea mai scăzută rată din UE de participare la forța de muncă a oamenilor apți, competențe digitale extrem de scăzute. Politicienii trebuie să se întrebe ce fel de companii pot oferi salarii minime de 1000 de euro unor începători, peste noapte. Trebuie să mai ieșim din București și cu mintea, nu doar cu mașina pe Valea Prahovei.  

Atenția trebuie să se îndrepte dintre brut spre net. Ceea ce trebuie să crească mai mult este suma care le rămâne oamenilor ”în mână”, iar aici soluțiile sunt de două feluri: scăderea contribuțiilor sociale prin extinderea bazei și plafonare și introducerea mai multor deductibilități pentru cei cu salariul minim. Impozitarea progresivă nu este o soluție astăzi pentru România fiindcă va frâna economia pe multe alte părți și va duce la o înflorire a evaziunii fiscale. Mai mult, salariul minim trebuie să devină o politică socială, nu economică.

Mai trebuie și să facem lumină în niște cifre deformate care ascund realitatea și anume că în România aproape 25% din salariați sunt remunerați cu salariul minim, dublu față de ceea ce vedem regiune. Această cifră este corectă doar pe hârtie și este rezultatul politicii fiscale (salariul minim pe cartea de muncă, dar venituri mai mari din alte surse la vedere) sau a evaziunii fiscale (salariul minim pe cartea de muncă, dar alte venituri la negru, în plic). Dacă rezolvăm probleme imaginare, soluțiile vor fi închipuite. Și proaste.

Radu Burnete este director executiv al Confederatiei Patronale Concordia