Opinie Iuliana Stan, Human Synergistics: Managerii tineri pre și post 2009

.Iuliana Stan este OD & leadership consultant și director general al Human Synergistics România

În urmă cu cinci ani, aproape că nu exista absolvent de facultate care să nu afirme că pentru 1.000 de euro nu se dă jos din pat pentru nicio companie și dacă cerința aceasta era satisfăcută, următoarea era să știe în cât timp și cum va ajunge manager, adică aceasta trebuia să fie o certitudine. Tot în urmă cu 10-12 ani freelancingul era mirajul managerilor din corporații și unii dintre ei au reușit să dezvolte în jurul lor mici afaceri de consultanță.

Acum, după patru ani de criză suntem în cele din urmă, în ciuda contextului economic, într-un moment de adecvare la realitate. Încerc să privesc situația dintr-un viitor imaginar și mi-e greu să caricaturizez vremurile de acum, ceea ce îmi dă un prim semnal de normalitate.Este prima dată după destui ani când vârsta managementului românesc își arată maturitatea, nu numărul de ani. Am interacționat cu manageri de toate vârstele în ultimii ani și m-a bucurat că, din ce în ce mai rar, managerii foarte tineri nu mai simt nevoia acută să-i imite pe managerii de la care au învățat management, ci mai degrabă au ales să își definească propria abordare. Acesta este un progres social uriaș, cu certitudine de importanță istorică în știința managementului. Un bun prieten îmi spunea recent că încă nu s-a scris cartea de management a anilor în care trăim acum.

Nimic mai adevărat, însă noul management se întâmplă chiar acum. Nu am fost conștientă de acest lucru, dar uitându-mă înapoi, îmi este clar că de trei ani încoace s-a conturat un alt fel de a stabili obiective, de a face prezentări, de a face recrutări sau training, de a defini strategiile de organizație. Dacă până în 2009 managementul părea a fi mai mult despre statut, din 2009 încoace e despre bun-simț și lucruri de făcut. Prioritatea pentru competențe a fost înlocuită cu cea pentru atitudini și valori, iar acolo unde mai există urme de școală veche există și presiunea socială de a le îndepărta, aceasta fiind în mod evident depășită.

Studiile și măsurătorile de angajament atât de la modă în organizații pierd teren în fața studiilor și diagnozelor care știu să răspundă la întrebări care tratează cauze și nu efecte și au ca scop dezvoltarea, nu măsurătoarea contemplativă, iar managerii de acum sunt cei care fac acest tip de alegeri. Resursele se măsoară acum mai întâi în timp și în calitatea obiectivelor și ulterior în bani; înainte de 2009 erau bugete de cheltuit, acum bugetele se inventează și se alocă imediat dacă nevoile sunt autentice.

Managerii tineri de dinainte de 2009 nu sunt la fel ca cei de după, deși majoritatea sunt aceiași oameni. Presiunea contextului economic i-a făcut însă pe cei mai mulți dintre ei să își redefinească abordarea și felul de a fi. Cauza: nu s-au mai potrivit la fel de bine schimbării generate de criză. Tinerii absolvenți de acum nu mai visează cu ochii deschiși să fie manageri, ei știu că vor deveni manageri după un timp și, până atunci, caută să se îmbogățească cu experiențe de învățare cât mai diverse. Cei mai mulți oameni pe care îi întâlnesc sunt preocupați să fie ei înșiși oameni mai buni, știind cu luciditate că doar așa pot fi și manageri mai buni. Tinerii mai degrabă caută acum să își identifice talentele reale care le potențează creativitatea și îi pun în valoare pe ei ca indivizi. Apune ușor vremea obsesiilor de a aduna diplome, acreditări și statut social.

Suntem într-o lume nouă a managerilor care se reinventează după o resetare lungă și anevoioasă și o primă caracteristică pare să fie aspirația conștientizată că orice schimbare începe cu oricine resimte nevoia de schimbare. O a doua caracteristică conturată deja este autenticitatea față de propria persoană care este mai importantă decât aparențele. Managerii foarte tineri au norocul să creeze după propriile lor aspirații realitatea următoarelor decenii de management și vestea bună este că generațiile de absolvenți de acum promit și demonstrează cel mai bun fond posibil din ultimi 20 de ani.

O a treia trăsătură a noului fel de manageri este perseverența reorientată către scop, nu către truditul în zadar. Se pare că suntem într-un moment sigur de început de creștere și de dezvoltare și nu vârsta, ci experimentarea conștientă ne-a făcut să fim cu adevărat pregătiți să începem să creștem.