Actualitate

Opinie Daniel Dăianu: Politica monetară nu poate fi un factotum

Și în 2013 hățurile sunt ținute în mână de bănci centrale mari, adică de Fed, BCE, Banca Angliei, Banca Japoniei, etc; ele țin în viață sistemele bancare, sistemul financiar internațional, prin injecții masive de lichiditate (expansiunea propriilor bilanțuri). Criza financiară a cerut intervenții extraordinare, adesea în contrast cu un abc de conduită. Băncile centrale au redescoperit două adevăr…

Razvan Muresan · 9 ianuarie 2013 · 1 min de citit

a) stabilitatea prețurilor nu asigură ipso facto stabilitatea financiară;

b) stabilitatea financiară cere o reglementare și supraveghere a sistemului financiar (partea bancară și cea non-bancară) care să atenueze, să prevină riscuri sistemice. Băncile centrale au acționat ca împrumutător de ultimă instanță (lender of last resort) în două ipostaze: față de bănci comerciale și față de guverne. Avem aici și o schimbare de paradigmă, o renunțare la simplista “ipoteză a piețelor eficiente” (EMH) și o reexaminare a modelelor pe baza cărora să fac proiecții de politică monetară.

Mai multe pe zf.ro

Ce mai trebuie să citeşti