Oile negre și mielușeii zonei euro

Ratingul Irlandei este BBB plus. Anunțul agenției este o încurajare venită la țanc, ținând cont că statisticile de luna trecută au arătat o reintrare a țării în recesiune pentru prima dată în patru ani. Datoria publică a Irlandei, efect nu al risipei bugetare, ci al efortului de a salva băncile private de la faliment, este așteptată să atingă anul acesta un maxim de 122% din PIB, pentru a scădea apoi până la 112% din PIB până în 2016.

În schimb, aceeași S&P a redus ratingul Italiei de la BBB plus la BBB, cu doar două trepte peste nivelul “junk” (nerecomandat investitorilor), explicând recesiunea persistentă  prin faptul că statul nu a liberalizat suficient piețele interne, în primul rând piața muncii.

Fabrizio Saccomanni, ministrul italian al economiei, a comentat că astfel de decizii ale agențiilor de rating pot avea efecte “destabilizatoare și prociclice”, prin faptul că întrețin cercul vicios în care investitorii, influențați de pesimismul agențiilor, înrăutățesc ei înșiși situația financiară a țărilor declasate, împiedicând astfel redresarea lor.

La rândul ei, agenția Fitch a oferit un cadou total nedorit de 14 iulie Franței, retrogradându-i ratingul de la AAA la AA plus. Fitch era singura agenție de rating care mai credita Franța cu triplul A, respectiv cel mai bun rating posibil pentru datoria pe termen lung a unei țări.

Spre deosebire de anii trecuți, Comisia Europeană n-a mai criticat deciziile agențiilor de rating, arătând doar că, în cazul Italiei, țara a făcut eforturi pentru a-și restabili credibilitatea pe piețele financiare, lucru care s-a reflectat recent în ieșirea din procedura UE de deficit excesiv.