O sudistă-cobai revoluționează medicina

Iar în cele două decade scurse de-atunci, nimeni nu se ostenise să spună familiei ce carieră spectaculoasă făcuseră celulele recoltate din tumoarea femeii.

Având capacitatea de a se înmulți “ca buruienile”, celulele botezate “HeLa” deveniseră vedetele laboratoarelor de farmacologie, ne lămurește Rebecca Skloot în “Viața nemuritoare a Henriettei Lacks”. Reproducându-se la 24 de ore, celulele HeLa ajunseseră iute “cobaii” ideali pentru testarea de noi medicamente pentru lucemie, gripă, Parkinson, poliomelită etc. Tăiate mărunt, celulele erau bombardate cu toxine, radiații și viruși, în speranța găsirii unor tratamente eficiente.

Toate bune și frumoase, numai că descendenții Henriettei n-au știut vreme îndelungată la ce folosesc celulele recoltate fără știrea lor (e drept, în anii ’50, legea nu-i obliga pe medici să ceară consimțământul pacienților pentru “împrumutarea” bucăților de țesut). În plus, producerea pe bandă de celule “HeLa” a constituit, pentru un timp, o afacere frumușică, fără ca cineva să plătească “drepturile de autor”.

Cine a fost însă Henrietta Lacks? Aproape zece ani i-au trebuit Rebeccăi Skloot ca să intre sub pielea urmașilor ei. Dezgustată de jurnaliștii senzaționaliști, familia Lacks și-a deschis cu greu sufletul. Poate și pentru că înțelegea cu greu miza acelor inginerii “voodoo” ale geneticii – fiul, de pildă, era convins că “celulele mamei o să-l facă pe Stevie Wonder să vadă”.

Rebecca Skloot, un reporter cu fler, spune povestea amară a Henriettei și a urmașilor ei marginalizați, pentru a reface, în paralel, traseul celulelor umane care au revoluționat medicina secolului XX. O istorie pe cât de fascinantă, pe atât de sinuoasă, marcată de încurcături etice, atitudini rasiste și zvonuri alarmiste cu hibrizi și clone.

Rebecca Skloot – “Viața nemuritoare a Henriettei Lacks”, Editura Pandora M, București, 2012