O nouă revoluție industrială

Credeam că furia împotriva web-ului va trece repede, că oamenii vor înțelege că această invenție este aici și va rămâne, cu bune și cu rele. Nu s-a întâmplat așa. Oameni de cea mai bună calitate continuă să se revolte în fața acestei mașinării infernale care dă oricărui anonim cu un computer și o conexiune la internet posibilitatea să facă public tot ce-i trece prin cap, ceea ce creează un mare deranj. De fapt, cam la fel s-a întâmplat și cu tiparul, cu câteva sute de ani în urmă: democratizarea accesului la litera tipărită a produs un deranj asemănător.

Paralela între apariția tiparului și cea a internetului nu este gratuită. Într-un fel, tiparul este responsabil de tot ce ni s-a întâmplat în ultimele sute de ani, și nu doar din perspectivă culturală. Tiparul a fost prima industrie în sensul modern al cuvântului – bazată pe multiplicare mecanică și susținută de lanțuri de aprovizionare și desfacere. Este firesc ca o invenție de importanță similară (deoarece democratizează celălalt capăt al comunicării) să producă efecte de o magnitudine comparabilă. Implicația este simplă: va redefini lumea. Încă nu știm cum, dar semnele schimbării le putem deja vedea.

În ultimul număr din Wired, redactorul-șef al revistei – Chris Anderson – publică un articol numit “The Makers: hobbyists are going to beat the industrials giants”. Titlul poate să pară șocant (e stilul revistei), iar ideea hazardată, însă articolul este doar un extras din cartea “Makers: The New Industrial Revolution”, publicată de curând. În esență, Anderson explică modul cum schimbarea paradigmei informaționale va modifica modelul antreprenorial și, prin extensie, modelul industrial al viitorului.

Primul fenomen pe care-l remarcă Chris Anderson este că web-ul democratizează atât mijloacele invenției, cât și mijloacele de producție. Investițiile sunt minime, accesibile oricui. Dacă un puști are o idee grozavă și un computer, în web o poate materializa relativ simplu. Sigur că trebuie niște abilități pentru a scrie niște cod și niște cunoștințe tehnice, dar chiar web-ul poate aduce atât știința necesară, cât și colaborarea dorită. Spre deosebire de industria clasică, aici nu te lovești de nevoia unor investiții enorme și de un risc uriaș.

Cel mai adesea e suficient un server web și un feedback consistent din partea celor interesați. Eșecul nu este catastrofic, iar reușita poate fi “scalabilă” aproape fără limite. Sigur că Facebook este exemplul cel mai la îndemână, însă mie îmi place mai mult povestea firmei Instagram, pentru că ilustrează mai bine posibilitățile de creștere graduală: serviciul este găzduit de cloud-ul public de la Amazon, unde plătești în funcție de resursele folosite și de trafic.

Acest model de tip “do it yourself” face ca distincția dintre “inventator” și antreprenor să se estompeze până la dispariție. Într-o lume așezată, povara administrativă suportată de o firmă mică este neglijabilă, iar creșterea va aduce și resursele necesare. Desigur că rata eșecurilor este mare, însă reușitele pot fi spectaculoase, așa că mediul de afaceri este foarte prietenos cu aceste firme start-up, iar finanțarea se poate obține destul de ușor – un investitor își va permite să investească în zeci de mici antreprenori în speranța că măcar unul va reuși.

Chiar și acest model de finanțare poate deveni o afacere, iar “incubatoarele” au prosperat în anii din urmă. Unul dintre cele mai interesante este Y Combinator, care admite chiar și echipe ce încă nu au un proiect, funcționând ca un fel de școală. Sumele oferite nu sunt mari, dar uneori e vorba de banii care pun lucrurile în mișcare. Peste 150 de companii au pornit de-aici, printre ele numărându-se DropBox și RedIt. Iar cum incubatorul își rezervă, în schimbul programului, 6-7% din proprietatea firmei, portofoliul Y Combinator este evaluat la aproape 9 miliarde de dolari.

Teza lui Chris Anderson este că acest model antreprenorial se va transmite și “lumii reale”, iar noi unelte (de pildă, imprimante 3D) vor popula lumea occidentală cu o mulțime de “ateliere” axate pe nișe foarte specializate, care vor coexista cu marile companii.